sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Femeie, privește oglinda...


Femeie, privește oglinda... 
Lasă toate măștile deoparte și privește-te atent, ce vezi? 
Oare de când n-ai mai zâmbit? Știu, îmi vei spune că o faci zilnic, dar nu la asta mă refer...Când a fost ultima dată când ți-au zâmbit ochii? 
Sunt mulți aceia care zâmbesc și sunt nefericiți, însă ochii, hmmm..., ochii nu mint niciodată. Sunt atâția oameni cu zâmbete largi pe chip, dar dacă te apropii de ochii lor le vezi lacrimile cum se luptă să câștige acest duel : Tărie versus Slăbiciune. 
Tu ce luptă duci acolo-n suflet?  
Te cred...Suferința și întrebările fără răspuns mușcă lacom din el, lăsându-l cu cicatrici urâte. 
Și eu sunt femeie, și eu mi-am ascuns chipul înecat în lacrimi sub masca falsei fericiri, și eu am simțit mușcătura nemiloasă a sorții. 
Dacă mi-aș deschide pieptul ți-ar trebui ani să-mi numeri toate rănile... 
Dar, uite-mă! Vezi ce fericire port în ochi?  
Este acolo, undeva, un om care mereu mi-i sărută și-mi  usucă lacrima trecutului, transformând-o în zâmbet. 
Lasă toate măștile deoparte! Fii tu! Cu dureri, frământări și lacrimi... 
Cineva, într-o zi, îți va săruta fiecare colț de pleoapă.  
Dacă tu le ascunzi...nu va ști nimeni că plângi. 
  
Text creat de Văduva Andreea
© Rânduri rupte din viaţă.