marți, 30 ianuarie 2018

Degeaba te-mbraci în diamante!


Degeaba te-mbraci în diamante! 
  
Degeaba te-mbraci în diamante, 
Când sufletul ți-e zdrențuit... 
De vei pleca spre cele-nalte, 
Nu iei, ci lași ce-ai dăruit... 
  
Dar omule, uiți toate-acestea, 
Nimic nu-i veșnic pe pământ, 
Brusc se sfârșește povestea, 
O mână goală...și-un mormânt. 
  
Degeaba ai lucruri, un munte, 
Degeaba-aduni fără măsură, 
Dacă nu dai un grăunte, 
Celui cu flămânda-gură. 
  
Dar omule, ce-i sărăcia? 
Te-ntreb așa, oare-ai habar? 
De porțelan ți-e farfuria, 
Și-a unora? Asfalt murdar... 
  
Degeaba te rogi la icoane, 
Și faci semnul Sfintei Cruci! 
Când vezi muritori de foame: 
"La muncă să nu te duci!"... 
  
Dar omule, ce e credința? 
Nu doar cruci și rugăciuni... 
Să cruți foamea, suferința, 
Cu puțin să faci minuni... 
  
Degeaba te-mbraci în diamante, 
Degeaba ai lucruri, un munte, 
De vei pleca spre cele-nalte, 
Nu iei nimic, nici un grăunte! 
  
Autor : Văduva Andreea