luni, 16 octombrie 2017

Sufăr şi nimeni nu ştie.


Sufăr şi nimeni nu ştie, 
Ce-am în inimă şi-n gând, 
Câte lacrmi reci, o mie, 
Le simt păgâne, curgând. 

Câte nopţi făcut-am zile, 
Întrebându-mă "De ce?", 
Cu ce ţi-am greşit, destine? 
Sufletul mi-e petice... 

N-am linişte nici o clipă, 
Eu şi viaţa? Doi duşmani, 
Ea vrea să treacă în pripă, 
Eu aş mai trăi mulţi ani. 

Nimeni nu m-aşteaptă acasă, 
Bătut de soartă şi vânt, 
Mă aşez singur la masă, 
N-am cui spune un cuvânt. 

Doar of şi singurătate, 
Asta simt în jurul meu, 
Prigonit de toţi şi toate, 
Până şi de Dumnezeu...