marți, 31 octombrie 2017

O parte din mine...


O parte din mine, 
A rămas la tine, 
Din ziua în care, 
Cu vorbe amare, 
Ai ales să pleci, 
Către alte poteci 
Către braţele ei, 
Sufletul să-mi iei. 
Şi-am trăit...aşa, 
Doar privind uşa, 
Aşteptând, naivă, 
Fiinţa ta parşivă, 
Să se reîntoarcă, 
Veselă, de parcă, 
Nici nu a plecat, 
La altele, vreodat'.

Şi astăzi te aştept, 
Să îmi pui în piept, 
Sufletu-mi greoi, 
Plin de-atâta noi, 
Fiindcă el, ştii bine, 
A rămas la tine 
Din ziua în care, 
Cu vorbe amare, 
Ai ales să pleci, 
Către alte poteci.

luni, 30 octombrie 2017

Vai de păcatele mele! (pamflet)


Vai de păcatele mele, 
Ce bine arăţi, Mărie! 
Jur că te-aş băga oleacă, 
Printre strugurii din vie. 

Să-ţi ofer o căpşunică, 
Zemoasă...ca buza ta, 
De n-aş fi avut nevastă, 
Ţi-aş fi dat şi altceva. 

Asta-i grasă, e urâtă, 
Gura nu-i mai tace, neam! 
Când am luat-o de nevastă, 
Doamne, ce beat mai eram! 

Băusem să-mi fac curaj, 
Să-i spun "Da!", la primărie, 
Cum de ce? Tu n-ai văzut-o? 
Seamănă cu o...mumie! 

De ce-am luat-o? De tâmpit! 
N-am ştiut că-i fată mare, 
Şi-ntr-o seară, (tot băut), 
M-am băgat...între picioare. 

Apoi, m-am trezit cu mă-să, 
Şi cu tot neamu' la poartă, 
"Fir-ai al dracului să fii, 
Ai poftit la a mea fată? 

Era fecioară, golane! 
Haida, ia-o de muiere, 
Plăteşte cu verigheta, 
Dacă ai poftit la... miere.". 

Vai de păcatele mele, 
Asta-i povestea, Mărie, 
Dacă nu era Didina, 
Erai tu, doamna Gulie... 

vineri, 27 octombrie 2017

"Antologia Prieteniei", vol. 2.


În sfârşit antologia-bijuterie este în mânuţele mele! 
De ce "antologia-bijuterie"? Începând de la copertă până la ultima pagină este o minunăţie. Şi nu exagerez, se vede munca depusă de fiecare-n parte. 
Editor, coordonator, graficieni şi nu în ultimul rând, autori. Cu toţii au pus suflet şi dragoste în această carte. La primul volum al antologiei am lipsit, din nefericire. Însă, de pe acum îmi rezerv un loc în următoarele apariţii. 
Mă găsiţi şi prin alte antologii (nu multe), dar niciuna nu se ridică la valoarea acesteia. Nu complimentez gratuit, este un adevăr. Mulţumesc editurii "Izvorul Cuvântului", lui Căprar Florin, Mirelei Minuţa pentru şansă oferită, lui Dumitru Dănăilă şi lui Girel Barbu pentru profesionalismul cu care au descris antologia...
Mulţumiri graficienilor : Mihai Cătrună, Nynna Vizireanu, Gabriela Preda Dinca ,Gianni Moramarco, Necsoi Stelian, Doina-Maria Constantin şi Ştefaniei Costache pentru "veşmintele" în care ne-au fost îmbrăcate poemele.
Felicitări tuturor! Sunt onorată şi bucuroasă să fac parte din "Antologia Prieteniei", vol. 2.

miercuri, 25 octombrie 2017

Feminitatea unei femei.


Feminitatea unei femei nu reprezintă părul lung. 
A fi feminină este mai mult decât păr până la glezne, dragii mei. 
Feminitatea este atitudine, bun-simt şi bun-gust. Da, poţi emana frumuseţe şi sex-appeal şi fără a semăna cu Raspuzel. 
Poţi emana frumuseţe având doar câţiva centimetri de păr pe cap, importantă e materia cenuşie. Dacă ai păr lung şi mătăsos, dar eşti cam tută, la ce-ţi foloseşte? 
O să spuneţi, probabil vorba aia pe care o tot aud: O tunsoare scurtă te masculinizează!
Să mori tu? Bănuiesc că habar n-ai câte "bunăciuni" cu păr scurt există. Şi câte au şi o relaţie.
Da, şoc! Unii bărbaţi îşi iubesc femeile aşa cum sunt, fie că-s rase în cap, tatuate, sau cu pircing-uri. Ăştia văd dincolo de stereotipuri. Ăştia îşi iubesc femeile. Punct.
Eu nu-s genul care "să urmeze turma", mie îmi plac tatuajele, muzica hip-hop, pircing-urile (n-am niciunul din pricina fricii, nu de alta) şi ghici? Părul scurt! Nu-mi plac volănaşele, chestiile sclipicioase, chestiile înflorate şi ghici? Părul ăla lung!
E adevărat că acum părul meu trece puţin de umeri, dar...dar... dacă-aş avea o foarfecă....Fără păr scurt mă simt ca în zilele alea când mă duceam la şcoală şi aveam tot felul de bentiţe, fundiţe şi guleraşe (deh, eram clasa a |-a ). Nu mă simt eu. Da, e adevărat că mă apropii de 30 de ani ( Cummm? ), dar la fel ca iubirea nici tinereţea nu are vârstă. Aţi văzut doamnele acelea cool trecute de 50 de ani care-s mega-mişto? Fără baticul şi şorţul aferent? Ei, aşa mă văd eu la "bătrâneţe". Păr scurt, alb sau cu şuviţe mov, ţepi, haine colorate şi/ sau sport, însoţindu-mi nepoţii (dacă o să am) la salonul de tatuaje. Sună tralala, aşa-i? Nu-mi pasă!
Viaţa m-a învăţat să nu-mi pese prea mult de gura lumii, pentru că...hei! Nu trăiesc cu ea, şi oricum ea e slobodă. Nu-mi pasă că poate unii murmură-n gând "Vai, ce nasoală-i aia cu părul ei mov. Şi scurt. Şi ţepos."
Ştiţi ce? Important e să vă simţiţi voi bine, ca ceea ce vedeţi zi de zi în oglindă, să vă facă să zâmbiţi. Viaţa-i prea scurtă că să trăieşti după dorinţele altora. Vrei să te tunzi zero? Ia maşina de tuns şi fă-ţi de cap! Vrei să te tatuezi? Lasă fricile şi du-te la un salon!
Vrei să ai toate culorile curcubeului în cap? Fă-o, sunt atâtea vopsele care te aşteaptă!
De ce să trăim cu regrete? De ce să trăim ghidaţi de alţii? De ce să purtăm măşti, doar pentru a fi pe placul "turmei"?
La final, vom fi nişte oase, fără păr, machiaj, sau alte " aşa da-uri" ale zilelor noastre. Şi...nu-i păcat?


© Rânduri rupte din viaţă.

luni, 23 octombrie 2017

Mămico, mi-e dor de tine!


Mămico, mi-e dor de tine! 
Pe acasă când mai vii? 
Lasă ţările străine, 
Ai uitat că ai copii? 

De dorul tău mă usuc, 
Pâinea ce-o trimiţi? Amară! 
Aş mânca şi coji de nuc, 
Numai să te ştiu în ţară... 

Nimeni nu-mi spune poveşti, 
Când mă pun pe perna rece, 
Mamă dragă, unde eşti? 
Uite-aşa, înc-o zi trece. 

Lasă-ţi străinii şi hai, 
Fii mamă, nu doar cu nume, 
Ai uitat...uitat că ai, 
Un copil pe-această lume? 

joi, 19 octombrie 2017

Şi dacă pleci...


                                                                            Şi dacă pleci,
                                                                            Nu-mi da de ştire,
                                                                            Spre ce poteci, 
                                                                            Te-ndrepţi, iubire.
                                                                            Căci, s-ar putea,
                                                                            Aşa...rănită,
                                                                            Pe urma ta,
                                                                            S-o iau, grăbită,
                                                                            Şi să mă pierd,
                                                                            Iar căutând,
                                                                            În al tău piept,
                                                                            Măcar un gând,
                                                                            Din tot ce-a fost,
                                                                            Sau putea fi,
                                                                            Sau cu ce cost,
                                                                            Puteam plăti,
                                                                            Sufletul tău,
                                                                            Să se întoarcă,
                                                                            Chiar dacă-i rău,
                                                                            Şi mereu pleacă...
                                                                            Şi dacă pleci,
                                                                            Rămâi cu bine!
                                                                            Spre ce poteci?
                                                                            Nu-mi da de ştire...

luni, 16 octombrie 2017

Sufăr şi nimeni nu ştie.


Sufăr şi nimeni nu ştie, 
Ce-am în inimă şi-n gând, 
Câte lacrmi reci, o mie, 
Le simt păgâne, curgând. 

Câte nopţi făcut-am zile, 
Întrebându-mă "De ce?", 
Cu ce ţi-am greşit, destine? 
Sufletul mi-e petice... 

N-am linişte nici o clipă, 
Eu şi viaţa? Doi duşmani, 
Ea vrea să treacă în pripă, 
Eu aş mai trăi mulţi ani. 

Nimeni nu m-aşteaptă acasă, 
Bătut de soartă şi vânt, 
Mă aşez singur la masă, 
N-am cui spune un cuvânt. 

Doar of şi singurătate, 
Asta simt în jurul meu, 
Prigonit de toţi şi toate, 
Până şi de Dumnezeu... 

joi, 12 octombrie 2017

Promisiune.


Promite-mi că mă vei iubi, 
Şi-atunci când chipul îmi va fi, 
Brăzdat de ridurile-amare, 
Iubeşte-mă, 
Iubeşte-mă mai tare!

Promite-mi că mă vei iubi, 
Şi-atunci când fire argintii, 
Vor curge pe umeri, uşor, 
Iubeşte-mă, 
Iubeşte-mă cu dor!

Promite-mi că mă vei iubi, 
Şi-atunci când nu-mi voi aminti, 
De clipa ce-am trăit demult, 
Iubeşte-mă, 
Iubeşte-mă mai mult!

Promite-mi că mă vei iubi, 
Şi-atunci când nu-ţi voi mai zâmbi, 
În felu-n care te-am sedus, 
Iubeşte-mă, 
Iubeşte-mă nespus!

Promite-mi că mă vei iubi, 
Şi-atunci când nu te voi privi, 
Cu-aceiaşi ochi, ca altădată, 
Iubeşte-mă, 
Iubeşte-mă ca niciodată!

miercuri, 11 octombrie 2017

Să treci din când în când şi pe la mine...


Să treci din când în când şi pe la mine, 
Ce dacă nu mai suntem un întreg? 
Vreau să ştiu, eşti fericit? Eşti bine? 
Eu tot aici te port, în pieptu-mi bleg. 

Te-aşteaptă şi masa din grădină, 
Acolo unde ne beam cafeaua-n zori, 
Astăzi e tristă şi plină de rugină, 
Chiar şi pe ea o doare că mă dori. 

Unde-ţi bei cafeaua? De pe buza cui? 
Nu te sfii, spune-mi adevărul! 
Ce dacă pe rană, sare pui? 
Îi place, la fel, să-i mângâi părul? 

Spune-mi, şi-uneori se-ntâmplă, 
De mine, vag să-ţi aminteşti? 
Sau m-ai şters de tot din a ta tâmplă, 
Acum...că trăieşti şi-alte poveşti? 

Să treci din când în când şi pe la mine, 
Ce dacă nu mai suntem amândoi? 
Vreau să ştiu, eşti fericit? Eşti bine? 
Măcar atât, că-n rest sunt numai ploi. 

luni, 9 octombrie 2017

Tu ai iubi un om ca tine?


Nu mă întreba 
de ce nu pot iubi, 
Persoana ta sau 
felul tău de-a fi, 
Întrebă-te... 
întreabă-te mai bine, 
Tu ai iubi un om 
aşa ca tine? 

Un om cu suflet gol 
şi totuşi, plin, 
De ură, ranchiună, 
orgoliu şi venin, 
Un om ce fură inimi, 
şi-apoi le-aruncă-n vânt, 
Un om ce se crede 
dumnezeu pe-acest pământ. 

Un om ce vrea iubirea, 
dar n-o dă nici pe sfert, 
Găseşti numai invidii 
la el, acolo-n piept, 
Un om ce-şi poartă vesel, 
minciunile pe buze, 
Şi nu îmbracă suflete, 
el doar descheie bluze. 

Aşa că nu mă întreba 
de ce nu pot iubi, 
Persoana ta sau 
felul tău de-a fi, 
Întrebă-te... 
întreabă-te mai bine, 
Tu ai iubi un om 
aşa ca tine?

miercuri, 4 octombrie 2017

Şarpe, spune-mi tu!


Şarpe, spune-mi tu, e drept,
Să mă muşti, iar eu la piept, 
Să te strâng cu-atâta dor,
Fără să simt c-am să mor,
Otrăvit de-al tău venin,
Zi de zi, câte puţin?
Şarpe, spune-mi tu, e bine,
Să mă muşti, iar eu pe tine,
Să te mângâi cu ardoare,
Fără să simt că mă doare,
Sufletul, de-atâta rană...
Gură dulce, dar vicleană?
Şarpe, spune-mi tu, ce vrei?
Să mă muşti, viaţa să-mi iei,
Moartea să-mi fie răsplată,
Că te venerez, mai fată?
Nu vreau moartea să m-agaţe,
Dar...nici să te las din braţe...

marți, 3 octombrie 2017

"Antologia Prieteniei" (Vol. 2)


"Antologia Prieteniei" (Vol. 2) este gata! 
După o lungă pauză m-am decis să public iar în antologii, Cenaclul "Prietenia", Mirela Minuţa şi editura "Izvorul Cuvântului" mi-au oferit această şansă. 
Le mulţumesc din tot sufletul! 
Sincer? Mi-era dor să mai trec prin asemenea experienţă. 
Unele antologii mi-au lăsat un gust amar, de aceea m-am ferit să mă mai implic în astfel de proiecte. 
Însă acum....sunt mândră că mă număr printre co-autorii acestei "prietenii" frumoase. 
Abia aştept să o răsfoiesc şi s-o admir! 
Felicitări tururor!

duminică, 1 octombrie 2017

Sărută-mă...şi taci!



Şşşt! Sărută-mă şi taci...
N-am nevoie de cuvinte,
Vreau numai să mă dezbraci,
Cu a ta palmă fierbine.

S-o simt cum se scurge-ncet,
Precum mierea de albine,
Să-mi săruţi curba, discret,
Cu-ale tale buze pline.

Şşşt! Sărută-mă şi taci...
Te vreau tot în astă noapte,
În mine, culcuş să-ţi faci,
Sub cearceafuri dantelate.

Pe piele să-mi scrii poveşti,
Numai de noi doi ştiute,
Şi din ea să te hrăneşti,
Muşcând-o când lent, când iute.

Şşşt! Sărută-mă şi taci...
Vreau numai să mă dezbraci,
Şi-n mine, culcuş să-ţi faci,
Hai sărută-mă...şi taci!