luni, 18 septembrie 2017

Moarte, ce lacomă ești!


Moarte, ce șireată ești, 
Uite-așa ne păcălești, 
Vii cu coasa ta, tiptil, 
Și ne tai al vieții fir, 
Blestemat fii, cimitir!

Moarte, ce lacomă ești! 
Pe la colțuri ne pândești, 
Să ne ții, fără să-ți pese, 
Prinși în ale tale....lese, 
Groapa rece să ne-apese.

Moarte, ce parșivă ești! 
Noi plângem, iar tu zâmbești, 
Peste-ai noștri, pământ pui, 
Pânza alba-a doliului, 
Capacul sicriului....

(Poem dedicat unchiului meu, plecat prea devreme în Împărăția Cerurilor. 💧)