vineri, 29 septembrie 2017

Am și eu o mamă...


Am și eu o mamă, 
O mamă fără nume, 
Ce m-a lăsat orfan, 
Și trist pe-această lume.

Pătuțul era...rece, 
La fel, inima ei, 
Când a plecat în grabă, 
Departe de ochii mei.

Nu a privit o clipă, 
O clipă, înapoi, 
Să-mi vadă obrăjorii, 
Umeziți și moi....

Am și eu o mamă, 
O mamă fără chip, 
Ce s-a ascuns de mine, 
Ca scoica în nisip.

Am așteptat-o ani, 
Ce zile nesfârșite! 
Dar am rămas tot singur, 
Cu brațele golite.

În timp ce ea, senină, 
Nici nu-și amintea, 
De pruncul pe care, 
L-a uitat pe undeva.

Am și eu o mamă, 
O mamă fără glas, 
Ce n-a vrut să-mi vegheze, 
Pământul de sub pas.

Și-am crescut cu oful, 
Că nimeni n-o să-mi vrea, 
Dragostea și sufletul, 
La fel ca mama mea.

miercuri, 27 septembrie 2017

Poezia "Fă linişte, iubite..." tradusă în limba engleză.


Hello people! 🤣
Nu degeaba incep asa, sa stiti.
Am descoperit intamplator pe un anume profil poezia "Fa liniste, iubite..." tradusa in limba engleza.
Ce surpriza! Este prima data cand imi vad versurile scrise in alta limba. Si ma bucur tare, tare.
E un gest minor, insa ce fain suna...Modestie, modestie. :D 
Multumesc, Nelu Popescu! 

Femeile-s complicate! (pamflet)


Femeile-s complicate! 
Vai de viaţa ta, bărbate... 
Cu vreuna de te-ncurci, 
Spre Sapoca o apuci. 
Dacă nu le iei cadouri, 
Ţi-aruncă-n cap bibelouri, 
Dacă le cumperi o floare, 
Te fac zgârcit, frăţioare, 
Dacă le aduci buchete, 
De crini, frezii, violete, 
Ţi le-aruncă la gunoi, 
Zicând pe-un ton de război, 
"M-ai dezamăgit cumplit! 
De lalea n-ai auzit?"... 
Dacă vii cu daruri scumpe, 
Vorbe-auzi la fel de multe, 
Că te lauzi cu-al tău ban, 
Ba că ai fi bădăran... 
Asta...dacă nu dai peste, 
Peste dudui "care este", 
După Visa leşinate, 
Carduri bine "îmbrăcate", 
În valută, nu în lei! 
(Sunt alergice la ei...). 
Femeile-s complicate! 
Ascultă-mi sfatul, bărbate, 
Decât aşa penitenţă, 
Mai bine, da, abstinenţă!

P.S Cine-ţi scrie, ai idee? 
Ce să vezi? Sunt o femeie, 
Dacă nu eu, atunci cine, 
Să le ştie cel mai bine?

marți, 26 septembrie 2017

Ah! Şi cât ador!


Ah! Şi cât ador, 
Tiptil să mă strecor, 
În sufletu-ţi blajin, 
De dragoste, prea plin, 
Să îl aud şoptind, 
Cu blândeţe şi jind, 
"Nu fii aşa sfioasă, 
Bine-ai venit acasă! 
Ce doreşti, draga mea? 
Un ceai sau o cafea? 
Promit s-o îndulcesc, 
Cu-amoru-mi nebunesc, 
S-o torn uşor în ceşti, 
Iar tu să mă priveşti, 
Şi să stăm la şuetă, 
Să-ţi spun, fată cochetă, 
Cum ai intrat aici, 
Cu paşii ăştia mici, 
Cu ochii ăştia, zei, 
Lumina pentru-ai mei!". 
Ah! Şi cât ador, 
Tiptil să mă strecor, 
În sufletu-ţi blajin, 
În vizită să vin, 
Iar el să mă primească, 
C-o cafea...îngerească, 
Să stăm iar de-o povaţă, 
Iubitul meu...o viaţă!

luni, 25 septembrie 2017

Bogatule, ia aminte....



Bogatule, ia aminte, 
Nu râde de-acest sărman, 
De haina lui zdrenţuită, 
Sau că cere, trist, un ban.

Nu ştii ce dureri ascunde, 
Aşa că....nu-l judeca, 
Mai bine dă-i o felie, 
Omule, din pâinea ta.

Prea e înjosit de soartă, 
Uitat....şi de Dumnezeu, 
Se luptă cu foamea, frigul, 
Lumea-l strigă "Derbedeu!".

Însă numai el, săracul, 
Ştie adevărul crud.... 
N-are casă, n-are masă, 
Doarme pe asfaltul ud.

Cândva, avusese totul, 
O soţie, trei copii, 
Până i-a pierdut pe toţi, 
Într-o blestemată zi.

De atunci, mereu se ceartă, 
Cu sfinţii, cu Dumnezeu, 
"Cu ce drept mi-aţi luat voi viaţa? 
Prin ei, of, trăiam şi eu....".

Bogatule, ia aminte, 
Nu râde de cel flămând, 
Dacă i-ai afla povestea, 
I-ai întinde-un ban, plângând.

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Te caut!


Te caut în aşternut, 
Să te dezmierd, să te sărut, 
Patul e rece şi tăcut, 
Doar perna o strâng în braţe!

Te caut în amintire, 
Flămândă sunt de-a ta privire, 
Mă "dezgoleai" de-orice mâhnire, 
Acum mi-e frig, acum mi-e dor!

Te caut în haina lăsată, 
În parfumul, ce-altădată, 
Mă-mbăta, naivă fată, 
Totuşi...te-aş mai respira!

Te caut în clipa de ieri, 
E-atâta praf pe mângâieri, 
Te-aştept să vii de nicăieri, 
Deşi ştiu....nu vei ajunge!

vineri, 22 septembrie 2017

Ţi-ai uitat sărutul pe marginea gurii mele...


Ţi-ai uitat sărutul pe marginea gurii mele, poţi veni să ţi-l iei înapoi? 
Sau măcar....Măcar mai strecoară-mi încă unul pe buze, ca să îi ţină companie. 
De atâta singurătate are gust amărui, amărăciune care îmi aminteşte de mierea primului sărut....Era toamnă, mai ştii? 
Printre foşnetul frunzelor bătrâne se auzeau doar vocile noastre spunându-şi "Te iubesc!". 
Printre băncile pustii se zăreau doar inimile noastre, zgribulite una într-alta, apărându-se de frig. 
Printre atâta melancolie şi tristeţe, doar ochii noştri erau fericiţi şi plini de dragoste. 
Acum e iar toamnă. Acum e rândul meu să mă simt bătrână, pustie şi tristă. 
De fapt, ştii? 
De când nu mi-ai mai sărutat gura, ochii şi sufletul, în mine e numai toamnă. 

© Rânduri rupte din viaţă.

miercuri, 20 septembrie 2017

Inima ta, iubito...




Inima ta, iubito... 
Atâta mi-am dorit-o, 
Ah, n-am ştiut că tu, 
Nimic n-ai în piept, nu, 
Şi-am ajuns sărman, 
Nici eu să n-o mai am, 
Crezând că...cine ştie, 
Dacă ţi-o dau ţie, 
Vei învaţa ce-i dorul, 
Lacrima sau amorul.

Dar ce să vezi, iubito... 
Haină, mi-ai zdrobit-o, 
Nu ţi-a păsat că-i plină, 
De dragoste deplină, 
De vise, de speranţe, 
(Ce te-ar fi strâns în braţe!), 
Şi-ai lăsat-o să zacă, 
Orfană şi săracă, 
Pe recele asfalt, 
Doamne, ce asalt.

Şi iată-mă, iubito... 
La fel, nefericito, 
Am pieptul gol, ca tine, 
Şi crede-mă, nu-i bine, 
Par lipsit de viaţă, 
Zi, tu cum faci faţă? 
Nimic să nu mai bată, 
În stânga ta, vreodată? 
Învaţă-mă să fiu, 
Ca tine...un pustiu.

luni, 18 septembrie 2017

Moarte, ce lacomă ești!


Moarte, ce șireată ești, 
Uite-așa ne păcălești, 
Vii cu coasa ta, tiptil, 
Și ne tai al vieții fir, 
Blestemat fii, cimitir!

Moarte, ce lacomă ești! 
Pe la colțuri ne pândești, 
Să ne ții, fără să-ți pese, 
Prinși în ale tale....lese, 
Groapa rece să ne-apese.

Moarte, ce parșivă ești! 
Noi plângem, iar tu zâmbești, 
Peste-ai noștri, pământ pui, 
Pânza alba-a doliului, 
Capacul sicriului....

(Poem dedicat unchiului meu, plecat prea devreme în Împărăția Cerurilor. 💧)

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Ai grijă de sufletul tău.


 Ai grijă de sufletul tău. 
 Ai grijă în fața cui ți-l deschizi, dar mai ales ai grijă pe cine lași să între în el.
Nu toți cei care îi bat la ușă au bune intenții, nu toți cei care îți spun că te iubesc chiar o fac. Nu permite oamenilor "murdari" să ți-l murdărească. Dacă ajung să facă asta,cu greu îl mai poți curăța de "pete". 
 "Pete" ce te vor schimba pe tine pentru totdeauna, într-o persoană cu îndoieli, regrete, amintiri amare și adio-uri dureroase care te-au făcut să realizezi că iubirea și încrederea nu trebuie dăruite oricui. 
 Cel mai mult iubește-te pe tine. Nu îți lăsa sufletul să fie dependent de alt suflet. 

miercuri, 6 septembrie 2017

Uneori, mă cert cu viața.


Uneori mă cert cu viața, 
Că prea trece în galop, 
Și nu vrea să-ncetinească, 
Să mai beau și eu un strop, 
De timp, din paharul sorții, 
Să mai fiu tânăr o clipă, 
Dar....paharu-i gol de mult, 
Bătrânețea vine-n pripă.

Uneori mă cert cu viața, 
Că prea face ce vrea ea, 
Mă tem să privesc oglinda, 
Riduri de pe fața mea, 
Parcă îmi șoptesc râzând : 
"Uite cum ți se duc anii! 
Acum înțelegi că sunt, 
Doar hârtii, omule, banii?".

Uneori mă cert cu viața, 
Că prea dorește să-mi fure, 
Și puținele-amintiri, 
Cu a uitării secure, 
Vrea să mă lase pustiu, 
Apăsat de-un gând cumplit, 
Să nu îmi aduc aminte, 
Că-n viața asta am trăit.

luni, 4 septembrie 2017

Laureată. Festivalul internaţional de poezie " Renata Verejanu", ediţia a IV, 2017, Chişinău, Moldova.


Festivalul internațional de poezie "Renata Verejanu" (Chișinău, Moldova) a luat sfârșit. 
 Nu m-am clasat pe podim și nici nu am obținut vreun premiu special. 
 După cum se poate vedea, mă aflu printre laureați. 
 Adică, mai pe înțelesul tuturor, asta este un fel de recunoaștere a faptului că, m-am aflat printre finaliști, din cele 1000 ce persoane înscrise în concurs. 
 Tocmai de aceea fac parte și din antologia aceluiași festival.  
 A fost o experiență frumoasă, am avut "adversari" din întreaga lume. S-au oferit o sumedenie de premii, diplome și medalii. Regret că nu am fost prezentă la festivitate, dar nu-i bai. Vor mai fi ocazii, vă promit! 
 Diploma, cel mai probabil de participare, o voi primi peste câteva săptămâni, după spusele organizatorilor.  
 Felicitări tuturor participanților!  
 Vă mulțumesc! 
Sursa : http://festivalnationalrv.blogspot.ro/2017/09/premiantii-si-laureatii-editiei-iv.html

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Miroase a toamnă...


Miroase a toamnă, 
Minunată doamnă, 
A frunză căzută, 
Din ram descusută, 
De vântul ce-adie, 
A nostalgie.

Miroase a toamnă, 
Minunată doamnă, 
A ploaie posacă, 
Ce parcă ineacă, 
Totul în jur, 
Cu stropul ei sur.

Miroase a toamnă, 
Minunată doamnă, 
A lacrimi, a dor, 
A zbor de cocor, 
Ce duce departe, 
Seninul din toate.

Miroase a toamnă, 
Minunată doamnă, 
Bacoviană, tristă, 
Sumbră, pesimistă, 
Miroase-a oameni goi, 
Printre ei, și noi.