marți, 23 mai 2017

Dacă-am şti moartea când vine....


Dacă-am şti moartea când vine, 
Ne-am iubi mai mult părinţii, 
Atunci când ei nu vor mai fi, 
Să-i înviem, ne-am da arginţii. 

Nicio lumânare-aprinsă, 
Nicio lacrimă sărată, 
Nu-i va aduce înapoi, 
Din groapa întunecată. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
Am vedea că viaţa-i dulce, 
Şi că trebuie trăită, 
Până-ajungem sub o cruce. 

Omule, cât poţi, zâmbeşte, 
Moartea-i şireată, nu spune, 
Şi-uite aşa, pleci cu regrete, 
Suspinând....din astă lume. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
(Poate vine azi, sau mâine.), 
Acelora cu mâna-ntinsă, 
Le-am împărţi mai des o pâine. 

Fie şi-n ultimul ceas, 
Nepăsători, nu vom mai trece, 
Pe lângă aceia care, 
Rabdă pe o piatră rece. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
Am ierta, fără vreo urmă, 
De ură, sufletele negre, 
Că ne-au murdărit cu "humă". 

Şi am păşi împăcaţi, 
Spre altă lume ce ne-aşteaptă. 
Dacă nu putem ierta, 
Pe noi, cine ne mai iartă?