marți, 30 mai 2017

Îmbracă-mi inima cu tine...


Îmbracă-mi inima cu tine, 
C-au îngheţat-o atâtea ierni, 
Şi fă-o iar să bată nebuneşte, 
Căldura-ţi, peste ea să cerni. 

Sărută-mi pleoapa obosită, 
E sclava lacrimilor reci, 
Şi fă-o iar să izbutească, 
Batista-ţi, peste ea să treci. 

Mângâie-mi tâmpla greoaie, 
Plină de gânduri amărui, 
Şi fă-o iar să înflorească, 
Palma-ţi, peste ea să pui. 

Îmbrăţişează-mi făptura, 
Ce-a iubit numai trufaşi, 
Şi fă-o iar să strălucească, 
Fiinţa-ţi, peste ea să laşi. 

sâmbătă, 27 mai 2017

Unde eşti, copilărie?


Unde eşti, copilărie? 
Zilele-alea îmi lipsesc, 
Vieţii îi plătesc chirie, 
Sperând să nu-mbătrânesc.

Unde eşti, suflet curat? 
Unde te ascunzi, de frică? 
Ăsta ce-l am e pătat, 
Suferinţele îl strică.

Unde eşti, chip inocent? 
Astăzi, lacrima te udă, 
Ţi-ai vândut,cent după cent, 
Inima, pentru un iudă.

Unde eşti, zâmbet senin? 
Ia-mi amarul de pe buză... 
Că am obosit s-o ţin, 
Pe-a durerii călăuză.

Unde eşti, copilărie? 
Unde te ascunzi, de frică? 
Vieţii îi plătesc chirie, 
În ani mulţi, că e calică.

joi, 25 mai 2017

Parfumul tău...pe pielea mea...


În noaptea asta ştii ce-aş vrea? 
Parfumul tău pe pielea mea. 
Sărutul tău pe a mea gură, 
Făptura mea-n a ta făptură. 

Un covor plin de petale, 
Şi două pahare goale, 
O sticlă de vin "Bordeaux", 
Şi muzica lui Rieu.. 

Rochia ta roz, de mătase, 
Fin, pe curba-ţi să se lase, 
Să-ţi văd coapsa, să-ţi văd sânul, 
Tu icoana, eu păgânul. 

Şi uite-aşa să ne iubim, 
Adam şi Eva să tot fim, 
Doi amanţi dup-o perdea, 
Parfumul tău...pe pielea mea... 

marți, 23 mai 2017

Dacă-am şti moartea când vine....


Dacă-am şti moartea când vine, 
Ne-am iubi mai mult părinţii, 
Atunci când ei nu vor mai fi, 
Să-i înviem, ne-am da arginţii. 

Nicio lumânare-aprinsă, 
Nicio lacrimă sărată, 
Nu-i va aduce înapoi, 
Din groapa întunecată. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
Am vedea că viaţa-i dulce, 
Şi că trebuie trăită, 
Până-ajungem sub o cruce. 

Omule, cât poţi, zâmbeşte, 
Moartea-i şireată, nu spune, 
Şi-uite aşa, pleci cu regrete, 
Suspinând....din astă lume. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
(Poate vine azi, sau mâine.), 
Acelora cu mâna-ntinsă, 
Le-am împărţi mai des o pâine. 

Fie şi-n ultimul ceas, 
Nepăsători, nu vom mai trece, 
Pe lângă aceia care, 
Rabdă pe o piatră rece. 

Dacă-am şti moartea când vine, 
Am ierta, fără vreo urmă, 
De ură, sufletele negre, 
Că ne-au murdărit cu "humă". 

Şi am păşi împăcaţi, 
Spre altă lume ce ne-aşteaptă. 
Dacă nu putem ierta, 
Pe noi, cine ne mai iartă? 

joi, 18 mai 2017

Hai, spune-mi tu...


Hai, spune-mi, de ce loveşti, 
În inima ce....te iubeşte? 
De ce oare.....o striveşti? 
Sub pasul tău, ea stă, jeleşte.. 

Nu te gândeşti că poate-o doare? 
Nu te gândeşti că-n al meu piept, 
......Îşi dă ultima suflare, 
Iubindu-te, suflet nedrept? 

Nu te gândeşti, c-a ei bătaie, 
Te strigă, dragoste să-ţi dea? 
În timp ce tu, numai noroaie, 
Arunci nepăsător, în ea...? 

Nu te gândeşti că poate, mâine, 
Vei simţi acelaşi....jar? 
Că vei muşca, ca dintr-o pâine, 
Din suferinţă şi amar? 

Hai, spune-mi, de ce loveşti, 
În inima mea sfiaţă? 
Cine eşti tu, de îndrăzneşti, 
Să mi-o laşi fără de viaţă?

SFIÉȚ, SFIÁȚĂ, sfieți, -e, adj. ruşinos, sfiicios, sfios, timid.

miercuri, 17 mai 2017

Mână în mână...


Acelaşi drum, 
mână în mână, 
Îl vom străbate 
împreună... 

Un pas, tu, 
un pas şi eu, 
Uniţi pe veci 
de Dumnezeu. 

Oricâte ploi 
se vor ivi, 
La tine-n suflet 
să mă ţii... 

Acolo, strâns, 
ca o icoană, 
Să-ţi ung cu mir, 
rană cu rană. 

Oricâte gropi 
ne vor sta-n cale, 
Nu voi da drumul 
palmei tale... 

Te voi urma, 
chiar şi-n pământ, 
Mă vei urma 
şi-n iadul crunt. 

joi, 11 mai 2017

Iartă-mă, iubite....


Tu iartă-mă, iubite, 
Că nu te-am dat uitării, 
Şi încă port sub ploape, 
Lacrima iertării. 

Eu te-am iertat, deşi, 
Sufletu-mi plângea, 
Chinuit de gândul, 
Că te-mpart cu ea. 

Tu iartă-mă, iubite, 
Că încă te aştept, 
Să te întorci acasă, 
Aici, la mine-n piept. 

Eu te-am iertat, deşi, 
N-o să revii vreodată, 
Însă, cu toate astea, 
Uşa-i descuiată. 

Tu iartă-mă, iubite, 
Că încă te iubesc, 
La fel ca-n prima zi, 
Pur şi nebunesc. 

Eu te-am iertat, deşi, 
Nu m-ai iubit o clipă, 
M-ai ţinut în gheara ta, 
Eu, sub a mea aripă. 

miercuri, 10 mai 2017

Revista "Dor de Dor".


 
Cu bucurie vă mărturisesc că am publicat pe site-ul revistei "Dor de Dor". 
Ţin să mulţumesc domnului Marin Toma, dânsul m-a contactat în vederea unei colaborări. Este o onoare să mă număr şi eu printre numeroşii, şi totodată valoroşii poeţii care înfrumuseţează paginile "Dor de Dor". 
 P.S Acum am 28 de ani, C.V-ul a fost scris înainte de împlinirea acestei vârste.
Linkul către revistă -> http://dordedor.ro/2017/05/10/vaduva-andreea-filipestii-de-padure-prahovapoeta/

marți, 9 mai 2017

Şi dacă într-o zi...


Şi dacă într-o zi 
ne vom revedea, 
Având la braţ un "El", 
având la braţ o "Ea", 
Să nu-ţi ascunzi privirea 
de ochii mei căprui... 
Eu te-am iertat demult, 
fruct oprit şi amărui. 

Şi dacă într-o zi 
o să-ţi aduci aminte, 
De vina ce o porţi, 
de lacrima-mi fierbinte, 
Te rog, nu te întoarce, 
că azi nu mai sunt tristă. 
Te-am şters cu greu din suflet 
cu-a uitării batistă... 

Şi dacă într-o zi 
o să mă vezi în toate, 
Este pentru că, vezi tu, 
soarta îmi face dreptate. 
În zadar o să mă strigi 
şi-o să mă cauţi, zălud, 
Printre sute de femei, 
că eu nu am să te-aud. 

Şi dacă într-o zi 
o să te întrebi ce fac, 
Dacă mă mai doare 
sau mi-am găsit leac, 
O să-ţi spun atât..., 
am rămas c-o rană, 
Peste care, timpul, 
bandaj de nisip, toarnă... 

luni, 8 mai 2017

Diplomă - "Cele mai frumoase versuri." (Repostare)


Acum aproximativ 2 ani si jumatate am primit primul premiu ca urmare a recunoaşterii şi aprecierii versurilor mele. 
Alături de alţi colegi am fost desemnată că fiind una dintre membrele cu cele mai frumoase poezii din grupul literar "VISE TÂRZII", grup pe care îl puteţi găsi şi voi pe reţeaua de socializare Facebook. 
M-am ales cu această diplomă virtuală însă pentru mine înseamnă foarte mult,mă face să merg mai departe,să mă perfectionez,să iubesc şi să stimez şi mai mult versul. 
Povestea mea a început pe la vârstă de 13 ani când,plictisită fiind,am luat o foaie şi un pix.În primă fază am vrut să fac o compunere dar m-am răzgândit şi am zis să încerc altceva,poezia. 
Prima mea poezie s-a numit "Mihai Eminescu",dedicată poetului nostru,în limitele noului talent descoperit şi în limitele gândirii unui copil de 13 ani. 
Mi-aduc aminte că erau 4 strofe,versuri scurte,simple,deh versuri de începător,rimă încrucişată (preferata mea alături de monorimă). 
Şi mi-a plăcut.Şi-am continuat să compun despre teme diverse,stângaci uneori dar iubeam să fac asta,era ca o jucărie cumpărată recent de care nu mă mai săturăm. 
Am crescut,m-am îndrăgostit,am suferit şi odată cu asta am aflat o a altă parte minunată a versului : Poezia de dragoste. 
Începusem să mă cizelez în ale scrisului,să fiu mai atentă la ritm,gramatică,ortografie,etc şi treptat,treptat scriam atât de uşor,de firesc,foaia mi se umplea cât ai clipi,fără să mă chinui prea mult. 
Am realizat că-mi găsisem genul liric potrivit mie,versul de dragoste.Pe vremea aceea nu aveam internet sau calculator,doar nişte caiete,un pix şi mult entuziasm. 
Chiar dacă s-au schimbat multe de atunci,un singur aspect n-am lăsat să se piardă. 
Acela de a scrie cu sufletul,despre omul care sunt,care am fost,despre iubiri,dureri,împliniri,vise....

vineri, 5 mai 2017

Fericire, unde stai?


Fericire, unde stai? 
Spune, ce adresa ai? 
Pe la mine nu prea dai, 
De ce oare? Spune, hai! 

Ai uitat unde stau, oare? 
Strada "Zilelor amare", 
Numărul? Un oarecare. 
Am la geam pusă o floare. 

Lasă că vin eu, ce spui? 
Nu cumva uşa să-ncui, 
Apoi să mă plimb hai-hui, 
Că iarăşi rândul meu nu-i. 

Nu mă primeşti? Ce hain! 
Spui că îţi sunt un străin? 
Ai dreptate....prea puţin, 
Te-ai întâlnit cu ast' destin. 

miercuri, 3 mai 2017

În inimă îţi sunt...


În inimă îţi sunt, 
Veşnic stăpână, 
Iar urmele mele, 
Pe ea o să-ţi rămână. 

Pe inimă îţi sunt, 
Scrisă de destin, 
N-o să mă poţi şterge, 
Cu al uitării spin. 

În inimă îţi sunt, 
Acolo mă găseşti, 
Deşi, poate mâine 
Vei trăi alte poveşti. 

Pe inimă îţi sunt, 
Brodată. Fire, fire, 
Nimeni nu va putea, 
De pe ea, să mă deşire. 

Ini inimă îţi sunt, 
În fiece-ţi bătaie, 
Şi mă simţi păşind, 
În fiece-ţi odaie. 

Pe inimă îţi sunt, 
Pe inimă-ţi voi fi, 
Şi într-o altă viaţă, 
Unica ce-o poţi iubi.