duminică, 26 februarie 2017

Fără tine, doamna mea...


Ce-ar fi bărbatul din mine, 
Fără tine, doamna mea? 
O fortăreaţă uitată, 
Ruină, pe undeva... 

Ce-ar fi bărbatul din mine, 
Fără tine, doamna mea? 
O dramă jucată prost, 
Cu actori de tinichea... 

Ce-ar fi bărbatul din mine, 
Fără tine, doamna mea? 
Un vapor pierdut în larg, 
Pe care marea îl bea... 

Ce-ar fi bărbatul din mine, 
Fără tine, doamna mea? 
O carte veche, prăfuită, 
Pe care nimeni n-o vrea... 

Ce-ar fi bărbatul din mine, 
Fără tine, doamna mea? 
Un suflet stins prea devreme, 
Că fără tine n-aş putea... 

sâmbătă, 25 februarie 2017

Sunt geloasă!


Sunt geloasă pe cămaşa
Ce te-atinge-n lipsa mea, 
Cumplit palmele mă dor, 
Când ştiu că te simte ea. 

Ah, ce m-aş preface-ntr-una, 
Să te pot atinge întruna! 

Sunt geloasă pe ceşcuţa 
Din care cafeaua-ţi bei, 
Ce te mai gustă, vicleana, 
Când nu sunt în preajma ei. 

Ah, ce m-aş preface-ntr-una, 
Să te pot gusta întruna! 

Sunt geloasă pe oglinda 
Care îţi priveşte chipul, 
În timp ce retina mea, 
Se războieşte cu timpul. 

Ah, ce m-aş preface-ntr-una, 
Să te pot privi întruna! 

Sunt geloasă şi pe perna, 
Pe care o strângi la piept 
E nedrept, ea să te simtă, 
Iar eu...iar eu să te-aştept. 

Ah, ce m-aş preface-ntr-una, 
Să te pot simţi întruna! 

vineri, 24 februarie 2017

Amour, stinge lumina!


Amour, stinge lumina, 
Şi vino să m-aprinzi, 
Să ard precum o torţă, 
Sub palmele-ţi fierbinţi. 

Desfă-ţi uşor cămaşa, 
Şi-arunc-o pe podea, 
Doi amanţi flămânzi, 
Ascunşi dup-o perdea. 

Priveşte-mă obraznic, 
Când numele-ţi îngân, 
Şi vino lângă mine, 
Înfruptă-te haspsân, 

Din sân, buze, şi trup, 
Spune-mi, ţi-ar plăcea? 
Ştii? J'aime à la folie, 
Să te ştiu în carnea mea. 

joi, 23 februarie 2017

Diplomă "Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.", ediţia a V-a.

Am intrat în posesia diplomei obţinute în cadrul festivalului internaţional de creaţie literară "Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.", ediţia a V-a. (Locul 3). 
O voi pune la loc de cinste, şi nu o voi lăsa mult timp singură. Voi avea grijă să-i fac rost de nişte "surori". Promit! 
Pe lângă aceasta, am primit o sumedenie de cărţi pe care abia aştept să le citesc cu ochii sufletului. 
Preferata mea este, bineînţeles, antologia aceluiaşi festival, antologie ce cuprinde poemele tuturor laureaţilor. 
Ţin să mulţumesc (din nou) juriului şi Societăţii Culturale Apollon România pentru şansa oferită. Felicitări tuturor câştigătorilor!


miercuri, 22 februarie 2017

Cum să-ţi mulţumesc?


Cum să-ţi mulţumesc, 
înger blând, 
C-ai părăsit 
văzduhuri pline, 
Şi-ai coborât 
pe-acest pământ, 
Să-ţi clădeşti un Rai, 
cu mine? 

Cum să-ţi mulţumesc 
c-a ta aripă, 
Îmi e culcuş 
şi îmi e scut? 
Cum apară 
clipă de clipă 
Sufletu-mi.... 
prea des cusut... 

Cum să-ţi mulţumesc 
că mângâi, 
Unde alţii-au 
dat cu palma? 
Le simţeam 
până-n călcâi, 
Lacrimi, ce veneau 
de-a valma. 

Cum să-ţi mulţumesc 
că-mi pui, 
Pe buze, 
zâmbete gingaşe, 
Ştergând gustul 
amărui, 
Lăsat de iubiri 
prea laşe? 

Promite-mi că-mi 
vei sta lângă, 
Până te 
voi răsplăti... 
Ce zici? 
Oare o s-ajungă, 
Minim.... 
două veşnicii? 

luni, 20 februarie 2017

Trăieşte-ţi viaţa!


Trăieşte-ţi viaţa cum ar fi, 
În nuanţe roz, în nuanţe gri, 
Atunci când ea v-a lua sfârşit, 
Vei regreta că n-ai trăit... 

Că n-ai iubit cu toată fiinţa, 
Temându-te, că suferinţa, 
Sufletul o să-ţi străbată, 
Făcându-l mai rar să bată. 

Că n-ai spus ce-aveai de spus, 
Şi zid de tăceri ai pus, 
Alegând, de gura lumii, 
Să te minţi, să-i minţi pe unii. 

Că n-ai plecat de pe alei, 
Voiai s-o faci, dar paşii-ţi grei, 
Se-ncăpăţânau, de parcă, 
Un el, o ea o să se-ntoarcă.... 

Că n-ai trecut deseori pragul, 
Părinţilor, ce cu tot dragul, 
Stăteau la geam, cu ochii plini, 
Plângând dor şi numai spini. 

Că n-ai crezut în rugăciuni, 
Mâhnit de atâtea-amărăciuni, 
Şi-ai tot fugit de Dumnezeu, 
Considerându-te ateu.... 

Trăieşte-ţi viaţa, n-o lăsa, 
Să treacă fără a gusta, 
Din a ei miere cu venin, 
Aţii trăiesc aşa puţin.... 

miercuri, 15 februarie 2017

Asta îmi doresc...


Să-mi odihnesc sufletul în palmele tale, 
Asta îmi doresc atunci când toate dor, 
Şi lacrima, de poţi, alungă-mi-o din cale, 
De-o vezi înghesuită în colţul ochiilor. 

Să-mi pun fruntea plină pe umărul tău fin, 
Să-mi aline gândul atunci când totu-i gri, 
Asta îmi doresc atunci când furtuni vin, 
Tu să fii umbrela mea......în fiecare zi. 

Asta îmi doresc atunci când soarta îmi e grea, 
Să-mi brodez atingerea pe pielea ta, pe tine, 
Ca timpul să n-o şteargă, şi nici o altă ea, 
Să nu te poată mângâia aşa gingaş, ca mine. 

Să-mi fac cuib în inimă, odaie dup-odaie, 
Să-ţi aminteşti mereu de tot ce-a fost, de noi, 
Să-mi simţi mirosul, pasul la fiece bătaie, 
Asta îmi doresc atunci când nu vom mai fi doi. 

marți, 14 februarie 2017

Festivalul de creaţie literară "Grigore Vieru - Sunt Iarbă. Mai simplu nu pot fi." , ediţia a V-a.

Cu enormă bucurie vă anunţ că....că....am obţinut locul ||| în cadrul festivalului de creaţie literară "Grigore Vieru - Sunt Iarbă. Mai simplu nu pot fi." , ediţia a V-a. Mulţumesc Societăţii Culturale Apollon România pentru şansa şi premiul oferit, juriului, şi nu în ultimul rând, Divinităţii pentru har.



duminică, 12 februarie 2017

Ah, ce doare dorul...


Ah, ce doare dorul... 
Ce dor îmi e, iubite, 
De pasul tău cuminte, 
Mângâind covorul. 

Ah, ce doare dorul... 
Ce dor îmi e de...tu, 
Dar tu nu apari, nu, 
Pustiu e dormitorul. 

Ah, ce doare dorul... 
Ce dor îmi e de-o clipă, 
Când, sub a ta aripă, 
Îmi odihneam trupşorul. 

Ştii...când ai tras zăvorul, 
Sufletul mi s-a rupt, 
Cu lipsa ta mă lupt, 
Ah, ce doare dorul... 

luni, 6 februarie 2017

De mâine...


Mâine promit, te dau uitării, 
Azi lasă-mă să mai iubesc, 
Ochii-ţi senini, albastrul mării 
În ei mă pierd, mă regăsesc. 

Mâine promit, voi fi străinul, 
Azi lasă-mă să te cuprind, 
Dă-mi buza ta roşie ca vinul, 
În buza-mi palidă s-o prind. 

Mâine promit, nu te mai caut, 
Azi lasă-mă să mai rămân, 
Să te dezmierd precum un flaut, 
Clape să fie al tău sân. 

Mâine promit, plec în tăcere, 
Azi lasă-mă să te mai sorb, 
Amara mea cu gust de miere, 
De mâine voi fi doar un orb. 

miercuri, 1 februarie 2017

Lopata şi...bărbatul. (Satiră)



Hai bărbate, hai odată,
Ieşi afară la lopată!
Nu vezi că ne-nghite neaua?
Lasă naibi canapeaua!
Şi dă-l încolo de meci...
Seara asta mănânci terci,
Că-ţi spun să cureţi aleea,
Tu doar te vaiţi : "Of, femeia!",
Şi nimic, nimic nu faci...
Ba nu...Mă umpli de draci!
Eşti atât de....puturos,
Să nu-ţi cadă burta jos!
De când m-ai luat de nevastă,
Te-a durut direct în...coastă.
"Repară şi tu, Costică,
Nu observi că toate pică?",
Dar Costică....surd era,
Tot muierea repara!
Tata îmi spunea de zor,
"Nu îl lua că e trântor,
Îi place ăstuia munca,
Cum îmi place mie....şunca.",
Ce dreptate-ai avut, tată,
Ies afară la lopată...