joi, 5 ianuarie 2017

Te-ntreb, mamă....


De sub crucea cea de lemn, 
Ridică-te şi dă-mi un semn, 
Te-ntreb, mamă, când voi fi, 
Fericit....? Oare tu ştii....? 

Întreabă-l tu pe Dumnezeu, 
De ce nu-i neted drumul meu? 
Şi pasul....mi-l tot încearcă, 
Să vadă pe unde calcă? 

De ce-a lăsat acel pământ, 
Să-ţi păteze chipul blând, 
Şi ţi-a pus la căpătâi, 
Lacrimi grele, amărui? 

Lacrimile mele, mamă, 
Curg mereu, acum o ramă, 
Cu o poză de-a ta, ruptă, 
Mă ajută-n astă "luptă".... 

Mă lupt cu-atâtea poveri, 
Să fie iarăşi...iarăşi ieri, 
Să m-aştepţi tăcută-n poartă, 
Acum cine mai m-aşteaptă? 

Doar durerea...Stă la pândă. 
Muşcă din mine, flămândă, 
.....Fără unul din părinţi, 
Eşti ca demonu-ntre sfinţi. 

Hai mamă, deschide Raiul, 
Mai alina-mă cu graiul, 
Coboară de-acolo încet, 
Şi vino, strânge-mă la piept.