vineri, 27 ianuarie 2017

Şi totuşi....ce e fericirea?


Dacă întrebi un bogat o să-ţi răspundă : " Bani şi lux, confort şi supremaţie, cum să nu fie asta fericirea? ".
Dacă întrebi un orfan o să-ţi spună: " Părinţii. Mângâierea şi sărutul părintesc, cum să nu fie asta fericirea? ".
Dacă întrebi un muribund, va privi cerul : " O zi în plus. Să mă mai pot bucura de viaţă, familie, aer...cum să nu fie asta fericirea? ".
Iar dacă întrebi un sărman, acesta îţi va spune, cu murmur în glas : " O bucată de pâine. Cu care să-mi hrănesc copiii, cum să nu fie asta fericirea? '.

Poate că eşti bogat, dar banii nu cumpără zile.
Dacă nu eşti, nu te-ntrista...Puţinul tău valorează o avere pentru cel care nu are nimic.
Nu mai ai părinţi...dar ai avut.
De-ai ştii câte suflete sunt chinuite de gândul că nu ştiu cine le sunt mamă sau tată.
Te lamentezi că viaţa ţi-e grea? Bucură-te! Bucură-te că o trăieşti, că nu numeri secundele care ţi-au mai rămas.
Sunt dăţi în care masa nu ţi-e la fel de îmbelşugată?
Opreşte-te din egoismul tău, gândeşte-te că pentru unii, pâinea e un lux.

Dragii mei....bucuraţi-vă de fiecare zi, alţii nu mai au această şansă.
Petreceţi-vă timpul cu familia, alţii nu au avut niciodată aşa ceva.
Şi mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi.
Acum realizaţi cât de bogaţi sunteţi?

© Rânduri rupte din viaţă.

miercuri, 25 ianuarie 2017

Viaţa e un labirint.


Viaţa e o călătorie, 
Şi uneori paşii-s nătângi, 
Habar n-ai ce va fi mâine, 
O zi râzi şi alta plângi. 

Viaţa e un labirint, 
Iar capcanele sunt banii, 
Până îţi găseşti ieşirea, 
Ţi se duc, omule, anii. 

Viaţa e un joc al sorţii, 
Luxul şi foamea duel fac, 
Pierzătorul mereu este, 
Este cel flămând, sărac. 

Viaţa e un montagne-russe, 
Te urcă şi te coboară, 
Când pare că stă pe loc, 
O ia de la capăt iară. 

marți, 24 ianuarie 2017

Gară numită "Viaţă"...


În gara numită "Viaţă", 
Aştept trenul "Fericire", 
Ţinând în mână o valiză 
Doldora.....de amintire. 

Cu-n bilet îmbătrânit, 
Păşesc pe peron, alene, 
Unde la Plecare-i scris, 
"Amarul sorţii mele"... 

Sub o pălărie amplă 
Îmi zac ochii căprui, 
Înecaţi.....cu lacrimi, 
Cu lacrimi amărui. 

Se urcă, se coboară, 
Unul trist, altul senin, 
Cei mai mulţi aşteaptă 
Trenuri care nu mai vin. 

Of, nici al meu nu vine.... 
Ce durere, ce crâncen! 
Rămân iarăşi pe o bancă, 
Privind şinele de tren.... 

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Lasă-mă să fiu, să cresc.


Nu mă omorî, mămică, 
Lasă-mă să vin pe lume, 
Ştiu prea bine, îţi e frică, 
Dar dă-mi viaţă, dă-mi un nume. 

Din pântecu-ţi nu mă smulge, 
Nu-s o frunză dintr-un ram, 
Împărţim...acelaşi sânge, 
Spune-mi tu...ce vină am? 

De ce te răzbuni pe mine, 
Că tăticul nu mă vrea? 
Voi fi mereu lângă tine, 
Nu te teme, mama mea. 

Te aud cum plângi şi doare, 
Chipul blând ţi-l murdăresc, 
Lacrimi grele şi amare, 
Lasă-mă să fiu, să cresc... 

Şi-ţi promit din sufleţel, 
C-am să te apăr de toate, 
Ca un loial soldăţel, 
Dar tu mă aperi de moarte? 

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Am chef de...tu....

Am chef de...tu, 
Dar tu "Nu,Nu!", 
Râzând, îmi spui, 
...Poftele-n cui, 
Să-mi pun mereu. 

Şi mă tot duci, 
Cu vorbe dulci, 
Cu foc te joci, 
Inciţi, provoci, 
Ce vină-am eu? 

Am chef de noi, 
De noi doi, goi, 
Tu....iar refuzi, 
Dar ochii-ţi uzi, 
Nebuni, mă vor. 

Şi tot aşa.... 
"Ba nu, ba da!", 
Ne dezgolim, 
Şi-uşor păşim, 
Spre dormitor. 

Unde...amor, 
Facem de zor, 
Nu mai spui "Nu.", 
Sunt eu în.....tu, 
Acum spui "Hai!". 

Şi-ţi sorb păgân, 
Rotundul sân, 
Şi îţi pătrund, 
Adâncu-ţi, blând, 
Ah, mi te dai... 

joi, 12 ianuarie 2017

Ne mor poeţii....

Poem-omagiu dedicat poeţilor-îngeri Valentina Graur Lazarencu, Boris Ioachim, Lucia Barbu, Cristian Gruitoiu / Radu Mihăilescu.

P.S Ultimul vers al strofelor reprezintă de fapt numele unei poezii scrise de fiecare dintre ei.
                                                                                                                                                                       
 Ne mor poeţii, câte unul, 
Şi paşii le sunt grăbiţi, 
Prea devreme-i cheamă Bunul, 
Să-i aşeze lângă sfinţi. 

Prima a fost Valentina, 
Un suflet ca un condor, 
Din el izvora lumina, 
"Nu vreau să-mi fie dor.". 

Apoi..., a urmat Boris, 
Cu a lui pană măiastră, 
A plecat, nimic n-a zis, 
"Baladă pentru toamna noastră.". 

Of, Lucia, of, Lucia, 
Moartea este ca o fiară, 
Unde-ţi scrii tu poezia? 
"Caleaşca ploilor de vară.". 

Ultimul a fost Cristian, 
Şi-a luat adio în surdină, 
Aşa, la-nceput de an, 
"Vină fără vină.". 

Ne mor poeţii, câte unul, 
Şi paşii le sunt grăbiţi, 
Prea devreme-i cheamă Bunul, 
Să-i aşeze printre sfinţi. 
                                                                                                 





duminică, 8 ianuarie 2017

Omule, nu ai habar....


Tu care te plimbi pe-alei, 
Şi te bucuri de zăpadă, 
Opreşte-o clipă, de vrei, 
Şi priveşte-aşa pe stradă... 

Câte palme îngheţate, 
Stau întinse să le dai? 
Nu le vezi, că din păcate, 
Nu-ţi pasă....dacă tu ai. 

Câte lacrimi mari şi triste, 
Le sunt sloi, peste obraji? 
Le oferim...doar batiste, 
Că suntem prea răi, prea laşi. 

Câte nopţi au făcut zi, 
Salivând la caldă pâine, 
Ştiind că vor flămânzii, 
La fel ca astăzi, şi mâine? 

Ştiu, omule...n-ai habar, 
Tu ai ce pune pe masă. 
Ce-ţi pasă că alţii doar, 
Gerului îi spun "Acasă"? 

joi, 5 ianuarie 2017

Te-ntreb, mamă....


De sub crucea cea de lemn, 
Ridică-te şi dă-mi un semn, 
Te-ntreb, mamă, când voi fi, 
Fericit....? Oare tu ştii....? 

Întreabă-l tu pe Dumnezeu, 
De ce nu-i neted drumul meu? 
Şi pasul....mi-l tot încearcă, 
Să vadă pe unde calcă? 

De ce-a lăsat acel pământ, 
Să-ţi păteze chipul blând, 
Şi ţi-a pus la căpătâi, 
Lacrimi grele, amărui? 

Lacrimile mele, mamă, 
Curg mereu, acum o ramă, 
Cu o poză de-a ta, ruptă, 
Mă ajută-n astă "luptă".... 

Mă lupt cu-atâtea poveri, 
Să fie iarăşi...iarăşi ieri, 
Să m-aştepţi tăcută-n poartă, 
Acum cine mai m-aşteaptă? 

Doar durerea...Stă la pândă. 
Muşcă din mine, flămândă, 
.....Fără unul din părinţi, 
Eşti ca demonu-ntre sfinţi. 

Hai mamă, deschide Raiul, 
Mai alina-mă cu graiul, 
Coboară de-acolo încet, 
Şi vino, strânge-mă la piept.