luni, 12 septembrie 2016

Mamă e cine te creşte.


Mamă e cine te creşte,
Cine-ţi stă la căpătâi,
Te sărută, te-ngrijeşte,
Şterge lacrimi amărui.

Nu aceea ce te poartă,
În pântec, să te arunce,
Ca pe o măsea stricată,
Ce n-o lasă să...mănânce.

Mamă e cine te-ascultă,
Şi....te mângâie încet...
Atunci când durere multă,
Te-apasă aşa, pe piept.

Nu aceea ce-ţi destramă,
Până şi timidul scrâncet!
Cum se poate numi mamă,
Dacă ea nu are....suflet?

Mamă e cine te-nvaţă,
Să îţi vezi de drumul tău,
Să faci bine-n astă viaţă,
Deşi ţi se face rău.

Nu aceea ce-ţi condamnă,
Sufletul.....la suferinţi,
Să nu ştii ceea ce-nseamnă,
Să ai şi tu doi părinţi.....

Mamă e cine se culcă,
Fără să guste din pâine,
Copilul ei să nu ducă,
Grija zilelor de mâine.

Nu aceea care-şi pune,
Prea multe pe masă-ncât,
Uită că-n această lume,
Pruncul ei poate-i flămând....