joi, 18 august 2016

Viaţă, dă-mi.....


Viaţă, dă-mi un suflet nou,
Fără....amintiri-ecou....
Că ăsta ce-l am în piept,
E prea plin şi e nedrept.

E nedrept să-i simt bătaia,
Şi din el să cadă ploaia,
Ploaia care mă îneacă,
Văzându-l grăbit că pleacă.

Viaţă, vinde-mi doar un gram,
De linişte......că nu am...
Ah, că-l ştiu în alte braţe,
Gânduri ce-s ca nişte gloanţe.

Gloanţe care mă ucid,
Şi-ntre noi fac înalt zid,
Zid care uşor dărâmă...
Dragostea, şi o sfărâmă.

Viaţă, pune-mi peste rană,
O cârpă şi-o-nfăşoară,
Iar de poţi, transform-o-n sloi,
Să nu mai iubească doi.

Doi ochi negri prefăcuţi,
Ce mint şi când sunt tăcuţi,
Tăcuţi şi plini de dulceaţă,
Prefăcuţi şi amari, viaţă!