miercuri, 31 august 2016

Te naşti, trăieşti şi...mori...

Te naşti plângând,
Pe-această lume,
Gol şi plăpând,
Fără un nume,

De parca-i ştii,
Că te aşteaptă,
O viaţă....gri,
Grea şi nedreaptă.

Apoi, când creşti,
Soarta te-ncearcă,
Şi iarăşi verşi,
Lacrima seacă.

Curge de dor,
Ori neputinţă,
Sau vreun amor,
Îţi intră-n fiinţă.

Când al tău trai,
E....la apus....
Plângi că nu ai,
O zi în plus....

Îi vezi pe alţii,
Cum te plâng,
Copii, fraţii,
Garoafe frâng.

Te naşti plângând,
Pe-această lume,
Trăieşti oftând,
Mori...fără a spune.



sâmbătă, 27 august 2016

Unde eşti, copilărie?

Unde eşti
....copilărie?
Unde eşti,
spune-mi tu, mie?
În ce colţ,
uitat de timp,
Te-ai ascuns?
Nu te mai simt...

Te caut,
în amintire,
Te caut,
cu ploi în privire,
De ce te-ai dus,
tacută, mişelesc,
Lăsându-mă...aşa
.....să cresc?

Şi mi-ai luat,
inima pură,
Mi-ai luat,
surâsul de pe gură,
Şi în locul ei,
.......ai pus,
Un suflet,
de adult...răpus?

Răpus de
ridul din oglindă,
Răpus de
viaţa-i suferindă,
Of, ce-aş mai
păşi tiptil,
Spre mine,
când eram copil.

Să mă strâng....
în braţe-o clipă,
Să mă strâng,
măcar în pripă...
Şi să-mi spun:
"Vino-napoi!,
Sunt un trist,
cu ochii goi...".


sâmbătă, 20 august 2016

Ce-ţi mai place....

Ce-ţi mai place să te joci,
Să mă inciţi, să mă provoci,
Îmi muşti buza, şi-apoi brusc,
Îmi spui: "N-am vrut să te muşc!"

Îmi iei palma şi ţi-o pui,
Chiar deasupra sfârcului,
Şi-apoi îţi cobori privirea,
Ce şireată îţi e firea!

Îţi descoperi uşor coapsa...
Ce ţi-aş face-n noaptea asta!
Cum zâmbeşti în colţul gurii...
Ah, ce ţi-aş mai soarbe nurii!

Ce-ţi mai place să te...vreau,
Să te las şi să te iau,
Să-ţi adulmec pielea fină,
Ca o flămândă felină.

Sângele îmi fierbe-n vene,
Când te văd păşind alene,
De-ai şti...păcătoasa-ţi curbă,
Bărbăţia mi-o perturbă....

Şi mă face-atât de slab,
În faţa dresului alb,
Ce te mângâie graţios,
Ah, şi cât sunt de gelos!

Ce-ţi mai place să mă vezi,
Sclavul tău, să mă posezi,
Ah, ce ţi-aş rătăci-n trup,
Posedarea....să o rup.

Să-mi cazi în braţe, dorito,
Să te am, tânjesc, iubito,
Lasă jocul, treci la fapte,
Hai, îmbată-mă cu şoapte!

Cheamă-mă-n al tău adânc,
Atât de moale şi strâmt,
Şi lasă-mă în el să stau,
Până când suflul mi-l dau.


joi, 18 august 2016

Viaţă, dă-mi.....


Viaţă, dă-mi un suflet nou,
Fără....amintiri-ecou....
Că ăsta ce-l am în piept,
E prea plin şi e nedrept.

E nedrept să-i simt bătaia,
Şi din el să cadă ploaia,
Ploaia care mă îneacă,
Văzându-l grăbit că pleacă.

Viaţă, vinde-mi doar un gram,
De linişte......că nu am...
Ah, că-l ştiu în alte braţe,
Gânduri ce-s ca nişte gloanţe.

Gloanţe care mă ucid,
Şi-ntre noi fac înalt zid,
Zid care uşor dărâmă...
Dragostea, şi o sfărâmă.

Viaţă, pune-mi peste rană,
O cârpă şi-o-nfăşoară,
Iar de poţi, transform-o-n sloi,
Să nu mai iubească doi.

Doi ochi negri prefăcuţi,
Ce mint şi când sunt tăcuţi,
Tăcuţi şi plini de dulceaţă,
Prefăcuţi şi amari, viaţă!



sâmbătă, 6 august 2016

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă,
Din braţe mi te înhaţă....
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase,
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce,
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână,
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă...uzi.

Uite cum trupu-i viclean,
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoşti! Şi tu pe-al ei...

miercuri, 3 august 2016

Te rog, Doamne...

Te rog, Iartă-l că mi-a frânt,
Fiecare vis sau zâmbet,
Şi Te rog...fii cu el blând,
Chiar dacă nu are suflet.

Nu lăsa roata să-ntoarcă,
Să-l arunce într-un hău,
Ştiu că viaţa mă încearcă,
Însă nu pot să-i fac rău.

Recunosc, mi-e pieptul plin,
De iubirea asta....bolnavă,
Iar el este ca un spin....
Mă înţeapă! Parcă-i lavă.

Te Rog, pe chip să nu-i pui,
Aceleaşi ploi, mărunte, grele,
Căci lacrima din ochii lui,
Nu le vor şterge pe-ale mele.

M-ar durea cumplit să-l ştiu,
Suferind......aşa ca mine!
Aşteptând la ceas târziu,
Pe cineva ce nu mai vine.


marți, 2 august 2016

"Renasterea Ruseteana" NR.5 2016

Tin sa multumesc domnului Dumitru Istrate Rușețeanu pentru sansa oferita...Ma bucur nespus sa-mi regasesc umilele poezii in "Renasterea Ruseteana". Multumesc deasemenea pentru vorbele frumoase, si pentru aprecierile sincere. 
P.S Intreaga revista o puteti viziona aici :https://en.calameo.com/read/004724105673175e49dee