duminică, 29 mai 2016

Cine m-a pus să mă-nsor?! (Pamflet)

Ce-o fi fost în a mea ţeastă,
Când te-am cerut de nevastă?!
De ştiam c-o să te schimbi,
Te trimiteam să te....plimbi,
Cât mai departe de....eu,
Să cunoşti alt derbedeu!

La-nceput erai dulceaţă,
Până când te-am făcut soaţă.
Te-ai văzut cu verigheta,
Te-ai acrit ca vinegreta,
Şi te-ai îngrăşat ca Fulga,
De urlă în mine fuga!

Să cad în ghearele tale,
Îmi găteai numai sarmale,
Cu ardei, mămăliguţă,
Să te cheme doamna Duţă.
Îmi mai făceai şi compot,
Să mă-mbrobodeşti de tot!

După ce ţi-am dat alt nume,
Ai început să faci...spume,
Ca detergentul de vase,
Erai spumă pân' la oase,
Nu puteam şarmant să fiu,
Că tu mă mâncai de viu!

Şireată femeie-ai fost....
Nu ţi-ai luat bărbat, ci prost,
Dintr-un îngeraş, vai Doamne,
Au rămas doar două coarne...
Cu care mă-mpungi de zor...
Cine m-a pus să mă-nsor?!