sâmbătă, 23 aprilie 2016

Mai cântă-mi lăutare...


Mai cântă-mi lăutare,
De of, jale şi amar...
Inima mă arde tare,
Parcă ar călca pe jar.

Ah, că iubesc o femeie,
Cum pe lume alta nu-i,
Cu iz fin de orhidee,
Gene lungi, ochii căprui.

Ce păcat, Iubite Doamne,
Că a mea nu poate fi!
În braţe străine-adoarme,
Ştii cât doare asta? Ştii?

Haide şi tu, ospătare,
Adu-mi încă un coniac,
Pe inima am numai sare,
Şi ca muribundul zac...

Când o ştiu în aşternuturi,
Iubită de-un alt bărbat,
Pielea-i plină cu săruturi,
Abia dacă mai răzbat....

Că sufletul meu prea rupt,
N-are putere s-o smulgă,
Din piept, aşa că nu lupt,
Ea stăpână, şi eu slugă.

Doar mai cântă-mi lăutare,
Toata lacrima să-mi storci,
Iar tu, revino ospătare,
Cu un ultim rând de scotch.