vineri, 29 aprilie 2016

În prag de Înviere....

În prag de Înviere,
Sfinte-ţi cer cu jind,
Oferă.....alinare,
Celui suferind.

Pune-ţi Mâna Sfântă,
Peste rana sa.....
Şi tot ce-l înspăimântă,
Alungă, nu-l lăsa!

În prag de Înviere,
Sfinte-ţi cer şoptit,
Oferă-un colţ de pâine,
Celui flămânzit.

Când foametea îl arde,
Şi lacrima îl frige....
Fă-l să nu mai rabde,
Văpaia asta stinge.

În prag de Înviere,
Sfinte-ţi cer cu rugăminţi,
Oferă a ta căldură,
Celui ce n-are părinţi.

Nu zâmbeşte niciodată,
Că nu ştie ce înseamnă,
Să fii mângâiat de tată,
Să fii mângâiat de mamă.

În prag de Înviere,
Sfinte-ţi cer pios,
Oferă iar iertare,
Celui păcătos.

Că spinii din a ta cunună,
Sunt ale noastre păcate,
Şi iarăşi....ele se adună,
Iartă-le Doamne pe toate.



sâmbătă, 23 aprilie 2016

Mai cântă-mi lăutare...


Mai cântă-mi lăutare,
De of, jale şi amar...
Inima mă arde tare,
Parcă ar călca pe jar.

Ah, că iubesc o femeie,
Cum pe lume alta nu-i,
Cu iz fin de orhidee,
Gene lungi, ochii căprui.

Ce păcat, Iubite Doamne,
Că a mea nu poate fi!
În braţe străine-adoarme,
Ştii cât doare asta? Ştii?

Haide şi tu, ospătare,
Adu-mi încă un coniac,
Pe inima am numai sare,
Şi ca muribundul zac...

Când o ştiu în aşternuturi,
Iubită de-un alt bărbat,
Pielea-i plină cu săruturi,
Abia dacă mai răzbat....

Că sufletul meu prea rupt,
N-are putere s-o smulgă,
Din piept, aşa că nu lupt,
Ea stăpână, şi eu slugă.

Doar mai cântă-mi lăutare,
Toata lacrima să-mi storci,
Iar tu, revino ospătare,
Cu un ultim rând de scotch.



joi, 14 aprilie 2016

Lasă-ţi hainele să cadă...

Lasă-ţi hainele să cadă,
Pe-a stejarului podea,
Să îţi simt pielea caldă,
Lipită de pielea mea.

Căldura ta să mă ardă,
Mirosul tău să mă îmbete,
Iar gura mea să se piardă,
Uşor, pe gâtul tău cu sete.

Lasă-ţi hainele să cadă,
S-alunece pe curba ta,
Lasă-ţi sânul să se vadă,
Din el, cu poftă voi gusta.

Să te verşi ca o cascadă,
În mine, cu gemete.....
Aşa că, te rog, te scaldă,
Cu mişcări lascive, încete.


luni, 11 aprilie 2016

Învaţă-mă să uit.....

Învaţă-mă
să uit,
Tot ceea
ce-ai uitat,
Căci eu
încerc
zadarnic,
Îmi eşti
în piept
brodat.

Învaţă-mă
să uit,
Nefericita
clipă,
Când ai
plecat tăcut,
Frângându-mi
o aripă.

Învaţă-mă
să uit,
Privirea ta
adâncă,
Ce refuză
să plece,
Din mintea
mea
nătângă.

Învaţă-mă
să uit,
Atingerea-ţi
fierbinte,
Când mă
făceai a ta,
Minţindu-mă,
iubite.

Învaţă-mă
să uit,
Căci,
crede-mă,
nu-i drept,
Tu să mă
scoţi din suflet,
Eu să te port
în piept.


sâmbătă, 9 aprilie 2016

Frig în suflet....

De-ai ştii ce frig îmi e în suflet,
Că ai uitat să-nchizi fereastra
Când ai ales să-l laşi
Orfan de iubire.
De atunci ploile îl udă,
Vântul îl usucă,
Iar amintirile....
Amintirile plâng.
Plâng atât de tare,
Încât lacrimile lor
Îmi ajung în ochi
Şi se preling pe buze.
Buze care şi-acum îţi gustă
Sărutul mincinos şi otrăvit.
Iar eu, trăiesc murind,
Pe zi ce trece.


vineri, 8 aprilie 2016

Mă laşi?

Din ochii-ţi, precum cafeaua,
Mă laşi o lacrimă să-ţi beau?
Chiar de-i dulce sau amară,
Sunt însetat... şi o vreau....

Din buza-ţi, precum liliacul,
Mă laşi un sărut să-ţi cer?
Chiar dacă ascunde-otravă,
Şi risc, gustându-l ca să pier.

Din pieptul-ţi, precum agatul
Mă laşi.....sufletul să-ţi fur?
Chiar dacă e plin de răni,
Le-oi vindeca de toate, jur!

Din pielea-ţi, precum mătasea,
Mă laşi să îmi fac veşmânt?
Chiar de este aşa......fragilă....,
M-aş "îmbrăca" cu ea, oricând.



miercuri, 6 aprilie 2016

În viaţa fiecăruia....

În viaţa fiecăruia,
Există o iubire,
Pe care timpul nu ne-o ia,
Din gând sau amintire.
Şi-oriunde ne duce pasul,
Totuşi, mai privim în urmă,
Să ne-amintim de bun-rămasul,
Ce ne-a lăsat în suflet brumă.

În viaţa fiecăruia,
Există un amor,
Pe care timpul nu ni-l ia,
Doar îl preschimbă în dor.
Şi oriunde ne duc anii,
Totuşi, îl simţim. Nedrept!
E ca şi când toţi vulcanii,
S-au mutat la noi în piept.

În viaţa fiecăruia,
Există o poveste,
Pe care timpul nu ne-o ia,
În cartea noastră este!
Şi-oriunde ne duce soarta,
Totuşi, o mai recitim....
Chiar dacă ne scriem alta,
De prima filă ne-amintim.


sâmbătă, 2 aprilie 2016

De s-ar vinde fericirea.

De s-ar vinde fericirea,
Pe drumul cu gropi mărunte,
Ne-am înghesui cu toţii,
Numai pentru un grăunte.

Şi de-ar costa cât o pâine,
Ne-am da bruma de arginţi,
Dacă nu suntem sătui,
Măcar să fim fericiţi.

Dar nimic în astă lume,
O ştim bine, nu-i corect,
Aşa că, păgâna-alege,
S-apară pe drumul drept,

Unde se oferă-ntreagă,
Tot celor ce au prea multe,
În timp ce alţii o-aşteaptă,
Visând doar la un grăunte.


Nu-i vina ta....

Nu-i vina ta că ieri,
Mi-au curs lacrimi-întruna,
E vina mea, ştiu bine,
Că nu am şters niciuna.
Ci le-am lăsat să curgă,
Sperând că o să spele,
"Murdarul" dintre noi,
Dar s-au murdărit şi ele.

Nu-i vina ta că ieri,
Te-ai dus din lumea mea,
E vina mea, ştiu bine,
Că te-am primit în ea,
Şi ţi-am deschis larg uşa,
Nu te-am lăsat să baţi,
Poftindu-te, meschine,
"Casa" să-mi "străbaţi"....

Nu-i vina ta că ieri,
Inima mi-a fost rană,
E vina mea, ştiu bine,
Că ţi-am pus-o-n palmă
Iar eu, în loc s-o cos,
Mai tare-o adânceam
Te-ai întrebat de ce?
Pentru că te iubeam.


vineri, 1 aprilie 2016

Totuşi....tu cum o mai duci?

Câteodată mi se-ntâmplă,
Să-mi apari aşa în tâmplă,
Au trecut mulţi ani de-atunci,
Totuşi....tu cum o mai duci?

Mai bei cafeaua cu miere?
Îi dăruieşti şi ei...... lalele?
Sau astăzi eşti al nimănui,
Sorbind lacrimi amărui?

Mai foloseşti acel parfum,
Cu esenţă fină de tutun?
Dacă da, pe cine-mbată,
Cum mă îmbăta odată?

Pe noptieră mai există,
Uitată, a mea batistă,
Cu urme de buze noi?
Sau ai dat-o la gunoi?

Mai dormi pe-acel aşternut,
Martorul nostru.....tăcut,
La atâtea nopţi de-amor?
Sau doare amintirea lor?