miercuri, 30 martie 2016

Ador....


 Ador....
Să facem tăcuţi, amor,
În tine să-mi fac culcuş,
Eu vioară, tu arcuş....

Ador....
Lumina-ţi fină a ochiilor,
Atunci când îmi văd în ei,
Goliciunea, sânii grei...

Ador....
Să îmi muşti buza cu dor,
Pe-al satinului cearceaf,
Tu să spui "Uh!", apoi eu "Ah!"...

Ador....
Pielea să-mi îmbraci uşor,
Şi să îmi săruţi adâncul,
Cum sărută ploaia, vântul...


luni, 28 martie 2016

La mall. (Pamflet, după o întâmplare reală.)

Azi c-a fost soare, căldură,
Am vrut să mergem la mall, 
Cu soţu' şi a mea mumă,
Spre oraş, luând-o uşor.
Am ajuns după vreo oră,
(Cu o intârziere minoră....),
Ne-am dat jos din Dacia,
Şi-a-nceput distracţia.
Plecaţi fiind de dimineaţă,
Vroiam să mâncăm ceva,
Am păşit cu pieptu-n faţă,
Şi-am dat-o în altceva....
Ca la mall, sunt scări rulante,
Nu mai depui efort, frate,
Urci o treaptă şi te duci,
După flori, haine, papuci.
Am zis să merg şi eu sus,
Că pot, Doamne, să ţin ritmu',
Dar talpa aiurea-am pus,
Apoi parcă s-a rupt filmu'...
Am căzut de-a berbeleacu',
Mă doare fundu' ca dracu',
Spatele mi-e tot julit,
Părul? Şi-acum ciufulit.
De mall să nu mai aud,
Nici de scările rulante,
Dacă veneau de la Smurd,
Că-mi rupeam oasele toate??


duminică, 27 martie 2016

Viaţa cu tine? Un poem....

Braţele tale?
A mea casă.
Aerul meu?
A ta mireasmă.
Palma ta?
Al meu veşmânt.
Ochii-ţi senini?
Ceru-mi sfânt.
Chipul tău?
Sacră icoană
Sărutu-ţi dulce?
A mea hrană.
Sufletu-ţi?
Al meu Eden.
Viaţa cu tine?
Un poem....

joi, 24 martie 2016

Şi oamenii....


Şi oamenii....
Nu-s marionete.
Nici sufletele, jucării,
Doar că le mai ies în drum,
Oameni mari, rămaşi copii.

Şi oamenii....
Nu-s de vânzare.
Nici sufletele nu au preţ,
Doar că le mai ies în drum,
Oameni ce vând cu dispreţ.

Şi oamenii....
Nu-s fără milă.
Nici sufletele nu-s de gheaţă,
Doar că le mai ies în drum,
Oameni care îi îngheaţă.

Şi oamenii....
Nu-s gunoaie.
Nici sufletele nu sunt cârpe,
Doar că le mai ies în drum,
Oameni ce-i aruncă-n râpe.

Şi oamenii....
Nu-s deloc îngeri.
Nici sufletele, Rai nu au,
Doar că le mai ies în drum,
Oameni, ce aripi le dau.


luni, 21 martie 2016

Să îţi aminteşti de mine...

Când îţi va fi în viaţă greu,
Să îţi aminteşti de mine...
Că aceleaşi lacrimi, eu,
Vărsat-am pentru tine.

Când sufletul îţi va fi ars,
De rănile adânci, meschine,
Să-ţi aminteşti de bun-rămas,
Să îţi aminteşti de mine...

Când somnul o să-ţi piară,
Să îţi aminteşti de mine...
Şi perna mea era amară,
Dar nu ţi-a păsat, ştii bine.

Când zilele-ţi vor fi pline,
De regrete....măcinat....
Să îţi aminteşti de mine...
Şi de ce a fost....odat'....


Inima, dacă o strici....


Când pui peste rană sare,
Inima din piept îţi sare,
Rău o ustură şi-o doare,
De ce să-i faci asta oare?

De ce oare, haide zi,
Plânge-n fiecare zi,
Cu lacrimi sărate, mii,
Pentru amoruri târzii?

Deşi n-are nicio vină,
Laşi regretele să vină,
Aşa.....ca o ghilotină....
Peste ea, de toate plină.

De o strici, n-ai alta nouă,
E ca viaţa, nu ai nouă....
Fereşte-o şi dacă plouă.
Fereşte-o şi de pura rouă.

Şi îmbrac-o-ntr-o haină,
Ca durerea cea haină,
Să nu prindă rădăcină,
De ea scai, să nu se ţină.



sâmbătă, 19 martie 2016

Într-o ţară.... (Realitate românească.)

Într-o ţară-aşa săracă,
Ferit să fii de Dumnezeu,
Să nu rabzi la bătrâneţe,
Cu o pensie de....un leu.

După-atâţia ani de trudă,
După-atâtea fire ninse,
Să cerşeşti altora pâine,
Stând cu mâinile întinse.

Într-o ţară-aşa bolnavă
Sănătos tre' să rămâi,
Dacă ajungi prin spitale,
Crucea-ţi stă la căpătâi...

Totuşi, dacă vrei o şansă,
Tre' să "mângâi" buzunaru',
De nu vrei ca să sfârşeşti,
La cimitir, cu groparu'....

Într-o ţară-aşa coruptă,
E greu drepturi să respecţi,
D-aia-n loc să faci o rampă,
Râzi de alţii că nu-s drepţi.

Uitaţi într-un colţ de lume,
Renegaţi de toţi, de toate,
Asta-nseamnă, dragii mei,
Să "duci" o dezabilitate...

Într-o ţară-aşa incultă,
Unde rar se-nvaţă carte,
Educaţia-i......repetentă,
Începând de la corn, lapte.

Sunt atâţia copii, tineri,
Care nu ştiu să citească,
Dar se stă cu mâna-n sân,
Tipic, stare românească.

Într-o ţară-aşa credulă,
Tot lacomi o să votăm,
Pentru o pungă de zahăr,
Uite cum votul le dăm...

Apoi brusc ne răzvrătim,
Când ajunge lama-n os,
Dar degeaba dăm din gură,
C-au scaunul lipit de dos.


vineri, 18 martie 2016

Legea "Anti-buzunare-hapsâne.".

Cum oare să te calmezi,
Cu atâtea legi prost scrise?
N-ai voie să mai fumezi,
Decât în spaţiile-nchise.

Daţi şi-o lege, domnilor,
Pe-oxigenul din plămâni,
Că ştiţi doar, lichelelor,
Să căşunaţi pe români.

Sau să-l luăm cu raţia,
Cum făcea şi răposatul,
Voi ne spurcaţi naţia,
Unul mai murdar ca altul.

Câte să tolerăm, Doamne,
Burtoşilor cu diplomat?
Fraţii ne rabdă de foame,
Ei dau legi "Anti-fumat".

Dar de ce nu fac o lege,
Pentru buzunare-hapsâne,
Lacom, să nu-şi mai îndese,
Banii ţării, pentru pâine?


miercuri, 16 martie 2016

Invitaţie. ( Nu ţi-e dor? )

Nu ţi-e dor,
De-a mea făptură?
Hai la un pahar de vin,
Toarnă-l peste sânu-mi fin,
Şi soarbe-l cu a ta gură.

Nu ţi-e dor,
De-al meu adânc?
Dă-i voie să se prelingă,
Între coapse să m-atingă,
Iar tu să-l deguşti flămând.

Nu ţi-e dor,
De-al meu gemut?
Uşor prin trup să îţi trec,
Ca o sticlă de vin sec,
Sub fierbintele-aşternut?

Nu ţi-e dor,
Să-ţi stau în poală?
Să îţi spun : " Nu te opri! "?
Aşa că....vii ori nu vii?
Eu te-aştept să mă bei...goală.


marți, 15 martie 2016

La masă cu Tristeţea.

Am stat la masă cu Tristeţea,
Şi-am întrebat-o : "De ce stai?
De sufletul meu te ţii scai,
Îmi iei totul, dar ce-mi dai?".

Ea sorbindu-şi din cafea,
Mi-a răspuns pe un ton sec:
"Cum pot oare eu să plec,
Când viaţa ţi-e un eşec?

Crede-mă, nu-s vinovată,
Că ai pe umeri poveri...
Ai uitat ce-ai ales ieri?
De ce socoteală-mi ceri?

Cere-ţi ţie socoteală!
Îl credeai un dumnezeu,
Dar s-a dovedit ateu,
Spune-mi, ce vină am eu?

Dacă tu te laşi orbită,
De iubiri ce nu-s iubiri,
De mincinoase priviri,
De ce mi-aduci învinuiri?

Aşa se-ntâmplă adesea,
Ca omul să nu-nţeleagă,
În mine să nu mai "tragă",
Că n-a ştiut el ce s-aleagă.."

S-a ridicat apoi, tăcută,
Luându-şi ceaşcă de cafea.
(Mai avea cafea în ea...),
Şi-a luat-o spre inima mea...



sâmbătă, 12 martie 2016

Rostul vieţii.

Nu te naşti puternic,
Ci puternic devii,
Ăsta-i rostul vieţii,
Te-nvaţă zi de zi,
Chiar dacă e dură,
Şi uneori nedreaptă,
Ea ştie că undeva,
Binele te-aşteaptă!
Vrei să alungi ploaia,
Că este rece, grea?
Vei pierde curcubeul,
Ce-apare după ea...
Vrei să-ţi ocoleşti,
Drumul plin de piedici?
Nu vei ştii ce-nseamnă,
Să cazi, să te ridici...



duminică, 6 martie 2016

Atâtea mâini....

Atâtea mâini mi-au sărutat tâmplele greoaie,
Niciuna n-a reuşit să mi te-alunge din gând,
Şi uite-aşa mă chinui, amintirea ta jupoaie,
Inima ce încă bate-n pieptul meu plăpând.

Atâtea mâini mi-au mângâiat pielea fragilă,
Însă eu păstram tot mai adâncă, palma ta,
Rătăcind prin mine, precum o fiară abilă,
Aşteptându-mă parcă, să cad în gheara sa.

Atâtea mâini mi-au sorbit buza tremurândă,
Ce te-a implorat de-atâtea ori să nu te duci,
Dar nu simţeam nimic, tăcut stăteai la pândă,
Că sărutările tale atârnau, of, ca nişte cruci.

Atâtea mâini m-au strâns în braţe şi-am sperat,
Că mă vor reîntregi, firmitură după firmitură,
Însă ce reparau ei, dărâmai tu, veşnic vinovat,
Îmi reintrai în vene prin cea mai mică crăpătură.






vineri, 4 martie 2016

Tare-aş vrea să fiu...

Tare-aş vrea să fiu,
Un şirag lung, argintiu,
Între sâni să-ţi stau,
O Doamne, tare vreau,
În perle să-mi rămână,
Mirosul tău, stăpână...

Tare-aş vrea să fiu,
Rujul roz sau rubiniu,
Să stau pe a ta buză,
Angelica mea muză,
Şi uşor să mă guşti,
Cu vârfu-limbii-nguşti...

Tare-aş vrea să fiu,
Dresu-ţi fin şi cafeniu,
Pe care-l porţi sub fustă,
Dragostea mea venustă,
Să fiu cât mai aproape,
De coapsele tale coapte...

* VENÚST, -A adj. graţios, elegant, plin de farmec.


joi, 3 martie 2016

Tu iartă-mă, copilă....

Tu iartă-mă, copilă,
Că nu pot să-ţi ofer,
Decât o casă-umilă,
Ce tremură de ger,

Cu uşi ce stau să cadă,
Şi pereţi reci, scorojiţi,
Dormim cu toţi grămadă,
De necazuri, greu loviţi.

Tu iartă-mă, copilă,
C-o să rabzi şi mâine.
La noi o masă plină,
Este-un colţ de pâine,

Pe care-l împărţim,
Fărâmă cu fărâmă,
Să ne mai potolim,
Foamea, ce dărâmă...

Tu iartă-mă, copilă,
Că nu pot să îţi dau.
Privită doar cu silă,
De-aceia care au...

Te-mbraci cu haine vechi,
Curate, dar...zdrenţuite,
Şi-ţi tot ajung la urechi,
Vorbe cu noroi stropite.

Tu iartă-mă, copilă,
Că viaţa ţi-este grea,
Dar ştii, nu-i a mea vină,
M-aş vinde de-aş putea,

Să uiţi de chin şi frig,
Sau de foametea-amară,
Lacrimile tale îmi frig,
Adânc, inima de mamă.