joi, 18 februarie 2016

Eu bântuitul, tu...fantoma...

Perna ţi-a păstrat aroma,
Şi-o respir fără să vreau,
Eu bântuitul, tu fantoma,
Spune-mi, încotro s-o iau?

Paşii-ţi lenţi...parcă-i aud,
Peste podeaua sărmană,
Iar privirea-ţi, verde crud,
Mă urmăreşte dintr-o ramă.

Pe o cană stau cuminţi,
Urmele.....buzelor tale.
Şi dâra cafelei fierbinţi,
Sorbită în zori, agale...

Într-o glastră, agonizând,
Îţi piere floarea, fără apă,
O mai ud din când în când,
Cu lacrima mea din pleoapă...

Uşa e şi-acum deschisă,
Însă nu ştiu de ce sper...
Să te am, mi-eşti interzisă,
Of, îngere, te-ai dus la Cer.