vineri, 15 ianuarie 2016

Pe a sufletului pânză....

Pe a sufletului pânză,
Te-am brodat cu-atâta drag,
Încă din prima zi-n care,
Mi-ai păşit al vieţii prag.

E o pânză-ngălbenită,
De amorul musafir,
Căci pe cei ce i-am iubit,
I-am brodat fir după fir...

Atunci când şi-au luat adio,
Cu lacrimi i-am descusut,
De pe-a sufletului pânză,
Ah, ce tare-a mai durut!

Trăgeam firul, strângeam dinţii,
Şi-mi juram să nu mai cos,
Să-l străpung iarăşi cu acul,
Apoi...să-l ridic de jos....

Până când....ai venit tu.
Să-l iubeşti chiar şi cu pată,
Făcându-mă iar să brodez,
Pe el, dragostea curată.