sâmbătă, 28 noiembrie 2015

De nu-mi băteai la uşa vieţii...

De nu-mi băteai la uşa vieţii,
Aş fi rămas sclava tristeţii,
Prinsă acolo-n a ei gheară,
Bându-mi lacrima amară.

De nu-mi intrai cu pas mărunt,
În sufletu-mi bolnav şi rupt,
Poate şi azi era-n genuchi,
Strângându-şi rănile mănuchi.

De nu-mi luai sacul cu-amintiri,
De pe umeri-mi fragili,
L-aş fi cărat şi-acum buimacă,
Privind trecutul cum mă-neacă.

De nu-mi scoteai spinii c-otravă,
Din mintea mea ca o epavă,
Mi-aş fi adus mereu aminte,
De iubirile cumplite.

De nu mi-ai fi pus lumină,
Pe cărarea-mi de gropi plină,
Iarăşi aş fi căzut pradă,
Suferinţelor grămadă...