marți, 29 septembrie 2015

Pe femeie dac-o ţii... (pamflet)

Pe femeie dac-o ţii,
Numa-n pumni,aş vrea să ştii,
Că ea nu e sac de box,
Să faci tu muşchiu' frumos.
Oare ţie ţi-ar plăcea,
Să-ţi învineţească ochii?
Să facă din mutra ta,
Ce-a făcut Stallone-n Rocky?

Pe femeie dac-o ţii,
Doar la oală,aş vrea să ştii,
Că ea nu e Master-Chef,
Să-ţi gătească ce ai chef.
Dacă o omletă-ţi face,
Şi-o face cu drag,iubire,
Nu-i mai da tu bobârnace,
Că maică-ta gătea mai bine!

Pe femeie dac-o ţii,
Pentru aşternut,să ştii,
Că nu devii un Don-Juan
Ci mai degrabă eşti ţăran,
Femeia e un bibelou,
În palmele celor mai rari,
Dar mai apare câte-un bou,
Ce-şi poartă creieru'-n iţari...


Niciodată...

Niciodată să nu îţi iei adio de la cineva.Chiar dacă o luaţi pe drumuri total opuse,aceleaşi drumuri se pot din nou intersecta,şi vă pot aduce iarăşi împreună.Viaţa e mereu cu un pas înaintea noastră,deci să nu îţi iei niciodată adio,nici măcar în clipa morţii.

Să nu spui niciodată "Am să uit!",te minţi singur/ă.
Nimeni nu uită,doar se obişnuieşte cu durerea,se resemnează cu propriul destin sau amintirile nu-i mai provoacă atâta amărăciune.Într-un final toate trec,îţi vei da seama de asta.

Să nu spui niciodată "N-am să mai iubesc!",nu te lăsa doborât/ă de iubirile toxice care ţi-au sufocat sufletul.
Un suflet se poate vindeca tot prin iubire.Singurătatea ţi-l protejează,dar nu ţi-l face fericit...



duminică, 27 septembrie 2015

Suflete,of suflete....

Suflete,of suflete,
Fugi cât poţi de dragoste!
De te prinde-n a ei gheară,
Vei simţi durere amară,
Şi apoi vei urla,sărmane,
Punându-mi în ochi oceane.

Suflete,of suflete,
Fugi cât poţi de dragoste!
De te prinde-n ai ei colţi,
Sfâşiat vei fi de toţi,
Rupt,fâşie cu fâşie,
Ca o haină putrezie.

Suflete,of suflete,
Fugi cât poţi de dragoste!
De te prinde-n a ei mrajă,
Nu-i descântec,nu e vrajă,
Nu-i nimic ca să te scape,
De chinul ce-o să te-ngroape.

Suflete,of suflete,
Fugi cât poţi de dragoste!
De te prinde-n al ei joc,
Nu-ţi va fi bine deloc,
E o trişoare,nu ştiai?
Te va seca de tot ce ai.

Suflete,of suflete,
Fugi cât poţi de dragoste!
De te prinde-n a ei plasă,
Rană adâncă îţi lasă,
Mereu să îţi amintească,
Că i-ai crezut vorba căinească.


luni, 21 septembrie 2015

Divorţ. (pamflet)

Te anunţ,dragul meu soţ,
M-am decis să bag divorţ,
Că tu mă porţi doar la şorţ.

Mă cam strânge verigheta,
Cred că o să-ncep dieta,
Să nu mai m-alinţi "Planeta"....

Şi-o să-mi caut ibovnic,
Frumuşel şi romantic.
De tine ce să mai zic?

Mi-ai dat odată o floare,
Când era iubirea mare,
Azi nici frunze nu mai are.

De când m-ai luat de soţie,
Te-ai schimbat,fir-ar să fie!
Mă ţii ca-ntr-o colivie.

Ţi-aş pune lacăt la limbă,
Că mereu îmi găseşti hibă,
Ia mai du-te şi te plimbă!

Spui că ciorba-i prea sărată,
Şi cămaşa-i prost călcată,
Ia mai fă-ţi şi singur,tată!

Că de câţiva ani încoace,
Nimic din ce fac nu îţi place,
Îmi dai numai bobârnace.

Tu mă ţii-n oale băgată,
Tu-mi spui că miros a ceapă,
Dumnezeu să te priceapă!

Tu-mi spui că arăt prea multe,
Tu-mi spui să port fuste scurte,
Dumnezeu să te ajute!

De astăzi renunţ la şorţ,
Să-l porţi tu,iubite soţ,
Aşteaptă actul de divorţ!

duminică, 20 septembrie 2015

Îmi eşti toamnă...

Îmi eşti toamnă,
Dragă doamnă,
Frunze peste
mine cad...

Îmi eşti ploaie,
Curgi şiroaie,
Visele îmi pier,
îmi ard...

Îmi eşti tortură,
Păgâna mea
pură,venit-ai
din iad...

Îmi eşti lumină,
Şi beznă sublimă,
Cu ochii-ţi
de jad...


joi, 17 septembrie 2015

Aşteaptă-mă goală!

Aşteaptă-mă goală,
În aşternutul neted,
Să mi te pui în poală,
Trupul să-ţi posed!

Eu să fiu un diavol,
Iar tu,o prea fecioară,
Să îţi respir domol,
Parfumul de scorţişoară.

Sânul să ţi-l gust,
Cu gura mea secată,
Sân cu gust de must,
Şi aromă delicată.

Părul să ţi-l prind,
În mâna mea fierbinte,
Coapsă să-ţi cuprind,
Iar tu să gemi cuminte.

Buza să ţi-o laşi,
Pe gâtul meu,pierdută,
Să mă muşte pătimaş,
Ah,ce durere plăcută!

Apoi să mă implori,
Cu glasul tău cel fin,
Îmbătată de fiori,
"Nu te opri,mai vreau puţin!".


luni, 14 septembrie 2015

Când iubirile mor.

Când iubrile mor,
Lasă-n urma lor,
Amintiri plângând,
Şi suflete oftând.
Timpul să le-nghită,
Iar uitarea cumplită,
Să şteargă ce a fost,
Să le arunce în anost.
Când iubrile pier,
Al fericirii colier,
E rupt fără milă,
Precum o albă filă.
Degeaba îi faci nod,
E ca pomul fără rod,
E ca luna fără Cer,
E ca iarna fără ger.
Când iubrile se duc,
Rămâne visul năuc,
Şi o tolbă de speranţe,
Nu au de ce să se-agaţe,
Că nepăsarea tăioasă,
Acolo şi-a făcut casă,
Şi nu vrea deloc să plece,
Vrea să stea,totul să sece.


vineri, 11 septembrie 2015

Te rog mai stai...

Te rog,te rog mai stai,
Iubirea ta să-mi dai,
Să-mi faci din noapte Rai,
Te rog,te rog mai stai...

Te rog,te rog rămâi,
Sufletul să îmi mângâi,
Ca în clipa cea dintâi,
Te rog,te rog rămâi...

Te rog,te rog ascultă,
Bătaia-mi lentă,mută,
Din inima-mi căruntă,
Te rog,te rog ascultă...

Te rog,te rog întoarce,
Timpul ce mă stoarce,
Înfigându-mi ace,
Te rog,te rog întoarce...

Te rog,te rog mă ţine,
La pieptu-ţi o mulţime,
De ani,de luni,de zile,
Te rog,te rog mă ţine...

Mă întreb....


Mă întreb oare ce mai faci?
Ce trup străin acum îmbraci?
Cu mângâieri suave,fine,
Cu sărutări de amor pline?


 Mă întreb oare unde eşti?
La pieptul cui te odihneşti?
Şi a cui bătaie asculţi,
Gândurile să-ţi desfrunti?

Mă întreb oare cum te simţi?
Eşti fericit sau doar te minţi?
Ochii ei te fac să zbori?
Aş vrea să ştiu,deşi mă dori.

Mă întreb oare n-ai regrete?
Clipe ne pier uitate,biete,
Doborâte de anii crunţi,
Trăiţi fără tine,palizi,muţi.

Mă întreb oare se întâmplă,
Să-ţi apar acolo-n tâmplă?
Măcar în treacăt,o adiere,
Îţi aminteşti de a mea miere?

Mă întreb oare dacă aş fi,
În faţa ta,tu m-ai privi?
Sau ai lăsa capul plecat,
Ştiindu-mi sufletul secat?

Mă întreb oare ce mi-ai spune,
Dacă-n calea ta m-aş pune?
Sau ai trece ca şi vântul,
De parcă n-aş călca pământul?

luni, 7 septembrie 2015

Timpul.

Timpul vindecă şi pune,
Peste rană un strat gros,
De iertare,înţelepciune,
Să păstrăm doar ce-i frumos.
Timpul îţi întinde-o mână,
Deşi pare a-ţi fi duşman,
Te jupoaie,te sugrumă,
Dar te scoate la liman.
Timpul trece cu un rost,
Ochii larg să îţi deschidă,
Să te schimbe din ce-ai fost,
Să nu mai fii fiinţă naivă.
Timpul nu uită nimic,
N-are a uitării cheie,
Dar focul ce arde mocnit,
Îl poate transforma-n scânteie.


sâmbătă, 5 septembrie 2015

Te rog,întoarce-te înapoi!

Te rog,întoarce-te înapoi,
Acoperă-mi cu a ta iubire,
Ochii mei trişti,ochii mei goi,
Ce sunt flămânzi de tine....

Să îţi pun sufletul în palme,
Să mi-l alini cum doar tu ştii,
Căldura mângâierii tale,
Să mă readucă printre vii.

Căci sunt muribund,iubito,
De când ne-am luat bun rămas,
Inima-n piept n-am mai simţit-o,
Decât durerea,ceas de ceas....

Şi acum doar tăcerea surdă,
Se-aude ţipând între noi,
Vindecă-mi rana profundă,
Te rog,întoarce-te înapoi!


joi, 3 septembrie 2015

Te-ai scuturat ca frunza ruginie.

Te-ai scuturat
ca frunza
ruginie,
din ramul
sufletului meu,
a fost o toamnă
lungă şi târzie,
căci te-ai desprins
din ramul lui
cu greu.
Şi câte
primăveri
i-au stat la uşă,
dar el se îneca
în ploi,
prins de-a
dragostei cătuşă
nu ştia
calea-napoi.
De-ar fi avut
cheia ar fi
fugit
de iubirea ta
păgână,
dar n-o avea,
şi fiind răpus,
alegea mereu
să mai rămână.
Până-ntr-o zi,
sătul de patimi,
şi de durerea-i
sihastră,
a observat fad,
printre lacrimi,
deschisă,
o veche fereastră.


miercuri, 2 septembrie 2015

Priveşte-n ochii mei cărunţi....

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Ce te-au plâns atâtea toamne,
Şi te-au aşteptat tăcuţi,
Suferinţa să-i condamne.

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Ce sunt plini de dor,de jale,
Cum stau la pământ,căzuţi,
Striviţi de urmele tale.

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Îţi aminteşti ce ne-a legat?
Pentru tine mutam munţi,
Şi oceane întregi aş fi secat.

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Măcar cu milă,un strop să fie,
Nu mă privi cu ochii-ţi crunţi,
Sufletul mi-e carne vie.....

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Parcă-au obosit să alerge,
Spre urmă-ţi paşilor mărunţi,
Timpul nemilos ţi-o şterge.

Priveşte-n ochii mei cărunţi,
Şi spune-mi sincer,îţi mai pasă?
Ai vrea chinul să mi-l cruţi,
Căci remuşcările te-apasă?