marți, 9 iunie 2015

O ultimă scrisoare.

Ce a mai rămas din noi,
Şi din iubirea cea mare?
Doar o ultimă scrisoare,
Citită cu ochii goi.

E uitată într-un plic,
Mucegăit de vreme,
Lângă două crizanteme,
Prin poeme,rătăcit.

Nu mai e nicio durere,
Când revăd bunul rămas,
Nu mai am tremur în glas,
Inima nu te mai cere.

Timpul a făcut ce ştie,
Anii au trecut c-un rost,
Au aşezat peste ce-a fost,
Uitare,melancolie.

N-ai primit niciun răspuns,
Am lăsat tăceri să curgă,
Si-am suferit precum o slugă,
Sătulă de-al ei neajuns

Însă astăzi nu mi-e greu,
Să-ţi înşir câteva rânduri,
Mi-ai tulburat destule gânduri,
Străin îmi eşti,străină-s eu.