joi, 11 iunie 2015

Aştept uitarea...

Tristă,tot aştept uitarea,
Poate,poate va veni,
Să te ia de pe cărarea,
Vieţii mele,mult prea gri.

Înainte nu pot merge,
Eşti acolo şi mă ţii,
Prinsă-n ale tale mreje,
Când îmi treci,când îmi revii.

Înapoi nu m-aş întoarce,
De-ar fi altul să devii,
Suferinţa de mi-ai stoarce,
Tot ar mai rămâne,ştii?

Îmi stai în drum,ca o nălucă,
Pierdută printre cei vii,
Rătăcită şi năucă,
Asupra mea te-ai năpusti.

Să-mi iei şi putina pace,
Din adâncul inimii,
Distrugi orice carapace,
De mi-aş ascunde-o sub mii.

Tristă,tot aştept uitarea,
Poate,poate va veni,
Să te ia de pe cărarea,
Vieţii mele,mult prea gri.