sâmbătă, 18 aprilie 2015

Sufletu-mi zâmbeşte.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Atunci când te priveşte,
Şi vede în ochii tăi,
Aceleaşi aprinse văpăi.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Atunci când te zăreşte,
Dormind în fiecare dimineaţă,
Pe perna albă de mătasă.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Atunci când îşi aminteşte,
Era noiembrie,toamnă târzie,
Când te-am văzut,ce poezie!

Sufletu-mi zâmbeşte,
Când îl doreşti şi te doreşte,
Avem atâtea nopţi în doi,
Cum aş putea să uit de noi?

Sufletu-mi zâmbeşte,
Că în al tău suflet locuieşte,
Şi-a făcut acolo adăpost,
Prea a rătăcit anost.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Şi iubirea din el creşte,
Chiar de-aş săracii,am tot,
Dar fără tine n-am să pot.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Acum nimic nu-i mai lipseşte.
A vrut un om să îl asculte,
Să nu-i mai facă răni mărunte.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Când numele ţi-l rosteşte,
E ca un cântec de amor,
Cântat sub bolta stelelor.

Sufletu-mi zâmbeşte,
Atunci când îşi croieşte,
Din îmbrăţişări,veşmânt,
Să nu îi fie frig nicicând.