luni, 16 martie 2015

Ce păcat!

M-ai strâns odată în braţe,
Şi sufletul mi-ai luat,
L-ai făcut să se agaţe,
De-al tău suflet,
Ce păcat!

I-ai promis pace,căldură,
Ştiai că e nevinovat,
Dar mi l-ai rănit,meschine,
Cu a ta ură.
Ce păcat!

A zăcut bietul,în chinuri,
Când brusc mi l-ai aruncat,
În nemiloasele abisuri,
Ale uitării,
Ce păcat!

Şi dus ai fost,ca o stafie,
Zadarnic te-am căutat,
Să-mi birui sufletul,
Aflat în agonie,
Ce păcat!

Mi l-am pus iarăşi în piept,
Bolnav,golit,sfărâmat,
Simt cum se topeşte încet,
Ca lumânarea aprinsă,
Ce păcat!

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/