miercuri, 25 februarie 2015

Te-am privit plecând.

Te-am privit plecând,
Dar n-am simţit nicio durere,
Nicio lacrimă curgând,
Nicio rană,să mi-o spele.

Ţi-am numărat paşii greoi,
Ţi-am auzit oftatul surd,
Te-aş fi strigat să vii înapoi,
Dar nu te mai iubeam.Demult.

Am vrut să fi tu cel care pleacă,
De bună voie,nu izgonit.
N-am vrut să te rănesc,chiar dacă,
În adâncul tău,asta ai simţit.

Te văd şi acum cum te uitai în urmă,
Cum ochii tăi mă implorau să te opresc,
Peste noi s-a aşezat atâta praf,atâta brumă,
Mi-am pierdut sentimentele,nu le mai găsesc.

Nu mi-eşti străin dar nici pereche,
Nu mi-eşti apus dar nici răsărit în zori.
Te asemeni cu o poezie veche,
Pe care am recitat-o de prea multe ori.

Te-am privit cum te îndepărtai,
Era septembrie,ceaţă deasă.
Iartă-mă că nu ţi-am zis "Mai stai!",
În braţele tale nu mă mai simţeam acasă.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/