joi, 8 ianuarie 2015

Timpul trece,tu nu-mi treci...

Timpul trece,tu nu-mi treci,
Te mai aştept şi acum acasă.
Chiar dacă au trecut ani,zeci,
Eu tot îţi pun o floare-n glastră.


Ştiu că îţi plăcea s-o miroşi,
Să-ţi mângâie încet obrazul,
Mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor să-ţi aud glasul.


Naiv am fost în tinereţe,
Şi prea orb,iubita mea...
Te-am rănit fără să-mi pese,
Acum îţi simt lacrima grea,


M-ai plâns nopţi de-a rândul,
Urându-mă că mă iubeşti....
Mă usuc precum pământul,
În secetă,dacă nu eşti.


Rămas-am cu o poză veche,
Abia dacă te mai zăresc.
Te-am gonit,suflet pereche,
În singurătate mă sfârşesc.


Am pierdut atâtea clipe,
Ne-au udat atâtea ploi,
Mă dor rănile cumplite,
Acum cerul e între noi.

Îţi mai vorbesc doar la icoane,
Implorându-te să vii...
De ce mi-ai Luat dragostea,Doamne,
În mine sufletul să-l sfâşii?


Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/