joi, 15 ianuarie 2015

Mi-ai lăsat în ochii oceane întregi...

Lacrimi ascunse,
Cuvinte nespuse,
Răni ce încă dor,
Amintiri ce încet mor,
Un suflet greoi,
Ce te vrea înapoi,
I-am zis să nu mai spere,
Dar zadarnic,te tot cere.
Nişte ochii pierduţi,
Cum ai putut să-i uiţi?
Sunt orbi de nu-i priveşti,
Le-ai luat lumina,sadic eşti!
Te-ai dus fără să-ţi pese,
Buimac,pe căile-ţi alese,
Lăsându-mă să zbier:
"Întoarce-te,atâta-ţi cer!".
Nici în urmă n-ai privit,
Pasul ţi-era prea grăbit,
Te-ai depărtat ca o nălucă,
Care de moarte ar vrea să fugă.
Sunt o umbră din ce-am fost,
Mă întorc acolo fără rost,
În locul unde,în tăcere,
M-ai rupt iubite-n bucăţele.
Tot sper să îţi văd iar chipul,
Poate ai regretat cu timpul,
Că mi-ai lăsat în ochii oceane întregi,
Şi vii acum,să mi le seci...