luni, 26 ianuarie 2015

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă..

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Să ne plimbăm pe aleile îmbrăcate-n toamnă,
Să ne îmbătăm cu parfumul multor primăveri,
Să fiu haina ce te încălzeşte în geroase ierni.

Ştiu,sunt un anonim care-ţi scrie poeme,
Dar lasă-mi-te muză peste versurile mele,
Că îţi port divino,amor înflăcărat,nebun,
Aşa cum numai poeţii îl simt şi pe hârtie îl pun.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Sufletul mi te cere,spre tine mă îndeamnă,
Lasă-mă să-ţi prind o floare la ureche,
Şi să-ţi mângâi obrazul,e o dorinţă veche.

De-ai şti de câte ori te-am îmbrăţişat în gând,
Tânjind după buzele tale ca ultimul flămând,
Dar nu eşti tu vinovată că nu mă poţi iubi,
Totuşi doare să fii a mea doar în umile poezii.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Ai idee,ochii tăi pentru mine ce înseamnă?
Ochii ăia luminoşi,parcă-s rupţi din Cer,
Îmi sunt dulce agonie,când îi ador,când îi disper.

M-ai făcut sublimo,să plâng ca un copil,
Iubirea ce-ţi port mă mistuie,ce chin!
Faci ravagii senino,deşi nu îţi dai seama,
Te văd la alte braţe,inima-mi urlă sărmana.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Privirea-ti rece la singurătate mă condamnă,
Îmi plouă în adâncuri cu lacrimi imense,
Le simt tot mai grele,mai amare şi mai dese.

Curmă-mi suferinţa,readu-mă printre vii,
Că sunt mort demult iubito,chiar din prima zi,
Atunci când mi-am permis să te îndrăgesc.Greşeală!
Tu femeia fină,eu poetul amărât cu mâna goală.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/