sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Am iubit o mască...

Ţi-am dat din trandafirul vieţii mele câte o petală,
Când de fapt meritai doar spinii,ce greşeală!
Dar aşa e femeia,naiva când iubeşte,
Îţi dă totul şi cu firmituri se mulţumeşte.

Nu-mi plâng de milă,mândria nu mă lasă,
Regret doar anii pierduţi în care am iubit o mască.
Sau poate ai mii,de nici tu nu mai ştii?
Hai spune-mi ce străin am putut eu iubi?

Ce necunoscut mi-a dezgolit în amor trupul?
Şi minţindu-mă frumos m-a făcut să-i dau sărutul?
Câte "Te iubesc-uri" false,la ureche mi-ai şoptit?
Şi cu câte femei,fără să am habar te-am împărţit?

Merit să ştiu adevărul,măcar în ultimul ceas.
Din zeul ce mi-ai fost,demon mi-ai rămas...
Nu iau nimic cu mine,nici amintiri,nici clipe,
Toate au fost minciuni,de ce le-aş ţine minte?