sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Acrostih "DECÂT SINGURĂ ÎN RAI MAI BINE CU TINE ÎN IAD" (debut)

Dragostea mea dragă,
Eşti pentru mine eternul,
Că mă simt vie,întreagă,
Atunci când îţi scriu poemul,
Trăit cu atâta patos,în doi,

Şi lăsat de mâna-mi pe albe foi.
Izvorât din inima-mi ce bate,
Nebuneşte,pentru ochii tăi,două nestemate,
Glasul îmi piere atunci când te privesc,
Umbrele trecului nu mă mai rănesc,
Rătăcind,am bătut la uşi străine,
Au fost închise toate,până am ajuns la tine.

Închisă uşa ta n-a fost,
Nici în prag nu m-ai lăsat s-aştept,

Râzând m-ai invitat politicos,
Acasă la tine,să stau în al tău piept,
Iar eu am intrat,cu pasul tremurând,

Mi-era teamă de a ta blândeţe,
Am suferit crunt atâţia ani la rând,
Iubirea doare şi oamenii au multe fete.

Buimac mi-era sufletul,sărmanul,
Implorându-şi sfinţii să nu mai fie frânt,
Neavând în el decât durerea şi amarul,
Ecoul plânsetului lui mă făcea şi pe mine să plâng.

Când totul în juru-mi devenise cenuşiu,
Umbrită de nefericire,ruptă-n bucăţi,

Tu mi-ai fost lumina în întunericul pustiu,
Iubind din nou ai putut să mă înveţi,
Nicio rană nu mai aveam,să mă apese,
Eram un alt om,renăscusem după atâtea lacrimi şterse,

În sfârşit ochii-mi zâmbeau,eram fericită,
Nu mă mai durea nimic,eram reîntregită,

Iar tu,iubire divină,eşti mereu aici,
Atunci când voi cădea ştiu că o să mă ridici,
Doar împreună depăşim ale vieţii piedici.

*ACROSTIH : Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicaţie etc.) sau o propoziţie.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


Nicio iubire nu seamănă cu cealaltă.Însă de la fiecare învăţăm câte ceva.

Cât trăieşti,iubeşti de mai multe ori,de fiecare dată diferit pentru că nicio iubire nu seamănă cu cealaltă.Însă de la fiecare învăţăm câte ceva.Una ne învaţă să acceptăm eşecul,alta ne învaţă că oamenii mint frumos doar că să între în sufletul nostru,să facă ravagii acolo iar o alta ne învaţă să zâmbim din nou,reparând ceea ce alţii au stricat.
Fiecare om pierdut pleacă cu o bucăţică din noi,lăsându-ne goluri ce par că nu se vor umple niciodată.Dar ne înşelăm.Putem trăi şi fără ei,chiar dacă lipsa lor ne sufocă.
Viaţa nu ni se sfârşeşte la primul "Adio",nici la cel de-al o sută-lea.
Lecţiile astea le primim că să învăţăm să aceeptam că oamenii pleacă,că unele iubirii au termen de expirare şi că viaţa continuă indiferent de câte ori ne prăbuşim la pământ,împinşi de mâna celui/celei care până mai ieri ne strângea la piept.
Dumnezeu ne eliberează de cei toxici,ca cei cu adevărat necesari nouă să păşească în lumea noastră.Aceia care reuşesc să ne întregească deşi avem goluri,bucăţi din noi lăsate prin alte lumi,timpuri,poveşti.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


luni, 26 ianuarie 2015

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă..

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Să ne plimbăm pe aleile îmbrăcate-n toamnă,
Să ne îmbătăm cu parfumul multor primăveri,
Să fiu haina ce te încălzeşte în geroase ierni.

Ştiu,sunt un anonim care-ţi scrie poeme,
Dar lasă-mi-te muză peste versurile mele,
Că îţi port divino,amor înflăcărat,nebun,
Aşa cum numai poeţii îl simt şi pe hârtie îl pun.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Sufletul mi te cere,spre tine mă îndeamnă,
Lasă-mă să-ţi prind o floare la ureche,
Şi să-ţi mângâi obrazul,e o dorinţă veche.

De-ai şti de câte ori te-am îmbrăţişat în gând,
Tânjind după buzele tale ca ultimul flămând,
Dar nu eşti tu vinovată că nu mă poţi iubi,
Totuşi doare să fii a mea doar în umile poezii.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Ai idee,ochii tăi pentru mine ce înseamnă?
Ochii ăia luminoşi,parcă-s rupţi din Cer,
Îmi sunt dulce agonie,când îi ador,când îi disper.

M-ai făcut sublimo,să plâng ca un copil,
Iubirea ce-ţi port mă mistuie,ce chin!
Faci ravagii senino,deşi nu îţi dai seama,
Te văd la alte braţe,inima-mi urlă sărmana.

Dă-mi mâna ta,frumoasă doamnă,
Privirea-ti rece la singurătate mă condamnă,
Îmi plouă în adâncuri cu lacrimi imense,
Le simt tot mai grele,mai amare şi mai dese.

Curmă-mi suferinţa,readu-mă printre vii,
Că sunt mort demult iubito,chiar din prima zi,
Atunci când mi-am permis să te îndrăgesc.Greşeală!
Tu femeia fină,eu poetul amărât cu mâna goală.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


duminică, 25 ianuarie 2015

ÎNGER FĂRĂ ARIPI.

În viaţă am păşit pe drum de lacrimi,
Având răni în suflet de la atâtea patimi,
Cu tălpile ude,abandonată,înaintăm greoi,
Călcăm pe pietre ascuţite,pierdută în noroi

Nu mai aşteptăm nimic bun să se întâmple,
Fiecare "Adio" îmi răsună groaznic în tâmple,
Obosisem să lupt cu durerea,să fiu ruptă în fâşii,
De aşa zisele iubiri,transformate în stafii.

Mă bântuiau deşi trecuse vreme multă,
Amintirea lor încă trăia în inima mea mută,
Că a încetat săracă să îmi cânte în piept,
Oamenii au mii de măşti pe chip ,ce-i drept.

Când le cădeau măştile plecau senini,
Lăsându-mă în urma lor cu ochii plini,
De lacrimi ce mă ardeau mai rău că lava,
Cel mai urat gând e să şti că ai iubit degeaba.

Vroiam să uit trecutul cu ale lui nemiloase urme,
Vroiam ca suferinţă,într-un final să mi se curme,
Am privit înainte şi am văzut o ceaţă deasă,
N-am oprit,am vrut să fac cale-întoarsă.

Dar un glas blajin mi-a şoptit la ureche:
"Nu te poţi întoarce,suntem suflete pereche!
Sufletul ţi-a fost rănit,rupt în fâşii,
Că eu să ţi-l vindec,asta ştii?

Ai pierdut iubiri şi ai suferit,nu neg,
Dar tocmai ele te-au adus la mine,să fim un întreg,
Dumnezeu m-a trimis să-ţi fac viaţa un Rai,
Lasă-mă să-ţi mângâi rana,te doare aşa-i?"

Ţi-am spus : "Nu-mi da nimic dacă eu nu-ţi cer,
Şi unde îţi sunt aripile dacă eşti înger?
Mincinoşi ce mint frumos am tot întâlnit,
Pleacă! Lasă-mă să-mi văd de drumul oropsit!"

Mi-ai zâmbit ştrengar,mi-ai sărutat fruntea încruntată,
Zicandu-mi: "Nu-ţi fie frică de dragostea mea,fată,
Am renunţat la aripi,am renunţat la veşnicie,
Am ales să fiu om,să-ţi fiu alăturea ţie."

M-ai luat în braţe şi tot ce aveam rupt,
Ai vindecat,ai mângâiat,ai refăcut,
M-am convins de vorbele ce mi le şopteai,
Dumnezeu mi te-a trimis să-mi faci viaţa Rai.

Pe drumul de lacrimi acum răsar trandafiri,
Nimic nu mai doare,nici vechile amintiri.
Ce poate fi mai sfânt decât iubirea unui înger,
Care a renunţat la aripile sale şi la al său cer?



luni, 19 ianuarie 2015

Cum îndrăzneşti?

Cum îndrăzneşti să-mi intri în suflet?
Acolo am păstrat jale,răni şi urlet.
E plin de ruine,amintiri,dureri,
Strânse cu neputinţa zilei de ieri.

Te rog,pasul înapoi să-l faci,
O să te sperii dacă îl dezbraci,
De armura groasă ce-l ascunde,
N-ai ce vindeca,rănile-s profunde.

Cum îndrăzneşti să-mi tulburi gândul?
Mi-am promis solemn,cât va fi pământul,
Să nu las pe nimeni să mi se strecoare,
În adâncul fiinţei,că apoi mă doare.

Am atâtea bucăţi sfâşiate-n mine,
Sunt ca o oglindă spartă,cioburi o mulţime,
Dă-te din calea-mi blestemată,ce mai stai?
Nu le poţi lipi la loc,sunt ascuţite şi te tai.

Cum îndrăzneşti să-mi ştergi lacrima grea,
Spunându-mi că aceasta va fi ultima?
Promisiuni din astea am auzit prea multe,
Mi s-a şters o lacrimă,că apoi să-mi curgă sute.

Am fugit de iubire ca de hidoase năluci,
Acum de ce vii tu să-mi spui cuvinte dulci?
Te implor străine,lasă-mă,dă-mi pace!
Mi-e frică să mai iubesc,în inimă am înfipte ace.


duminică, 18 ianuarie 2015

Ce-ţi sunt,ce-mi eşti?

Ce-ţi sunt?
Străină.
Ce-mi eşti?
Lumină.

Ce-ţi cer?
Iubire.
Ce-mi dai?
Nefericire.

Ce-ţi sunt?
O oarecare.
Ce-mi eşti?
Durere mare.

Ce-ţi cer?
O mângâiere.
Ce-mi dai?
Numai tăcere.

Ce-ţi sunt?
O stafie.
Ce-mi eşti?
O poezie.

Ce-ţi cer?
O firmitură.
Ce-mi dai?
Nepăsare,ură.

Ce-ţi sunt?
Un nimeni,ştiu.
Ce-mi eşti?
Gol şi pustiu.

Ce-ţi cer?
O îmbrăţişare,atât.
Ce-mi dai?
Un destin urât.

Ce-ţi sunt?
Un suflet,biet.
Ce-mi eşti?
Apa din deşert.

Ce-ţi cer?
Să împărţim amorul.
Ce-mi dai?
Lacrima şi dorul.

Ce-ţi sunt?
Doar o femeie.
Ce-mi eşti?
A inimii cheie.

Ce-ţi cer?
A buzelor dulceaţă.
Ce-mi dai?
Tristeţe pentr-o viaţă.


Oamenii au nevoie ca ceea ce-i uneşte să fie real şi sincer,nu perfect.


Nu te lăsa vrăjit de sentimentele strigate în gura mare,împachetate frumos,cel ce te va iubi cu adevărat îşi va face simţită iubirea în şoaptă şi ţi-o va dărui aşa cum este ea,cu bune şi cu rele.
Fiindcă oamenii au nevoie ca ceea ce-i uneşte să fie real şi sincer,nu perfect.Perfecţiunea nu există,e valabil şi în cazul iubirii.
Sunt inimi sărace care nu ştiu să iubească,inimi slabe care au impresia că totul are un preţ pe lumea asta,chiar şi iubirea.
Şi inimi bogate care adoră până la imposibil,care nu oferă nimic altceva decât sufletul lor.
Dar de cele mai multe ori alegem greşit.De ce?Pentru că nu mai avem răbdare să cunoaştem suflete fără să primim ceva în schimb.Ne este mult mai uşor să ne lăsăm cuceriţi de cadouri,de o vorbă care sună plăcut,de lux, decât de nişte mâini goale care îmbrăţişează şi mângâie aşa cum niciun alt lucru scump n-o poate face.


joi, 15 ianuarie 2015

Mi-ai lăsat în ochii oceane întregi...

Lacrimi ascunse,
Cuvinte nespuse,
Răni ce încă dor,
Amintiri ce încet mor,
Un suflet greoi,
Ce te vrea înapoi,
I-am zis să nu mai spere,
Dar zadarnic,te tot cere.
Nişte ochii pierduţi,
Cum ai putut să-i uiţi?
Sunt orbi de nu-i priveşti,
Le-ai luat lumina,sadic eşti!
Te-ai dus fără să-ţi pese,
Buimac,pe căile-ţi alese,
Lăsându-mă să zbier:
"Întoarce-te,atâta-ţi cer!".
Nici în urmă n-ai privit,
Pasul ţi-era prea grăbit,
Te-ai depărtat ca o nălucă,
Care de moarte ar vrea să fugă.
Sunt o umbră din ce-am fost,
Mă întorc acolo fără rost,
În locul unde,în tăcere,
M-ai rupt iubite-n bucăţele.
Tot sper să îţi văd iar chipul,
Poate ai regretat cu timpul,
Că mi-ai lăsat în ochii oceane întregi,
Şi vii acum,să mi le seci...


miercuri, 14 ianuarie 2015

Iubeşte-mă pentru ce sunt !

Iubeşte-mă pentru ce sunt,
Nu pentru ce am sau n-am.
Banii se vor pierde-n vânt,
Doar sufletu-i preţios dar.


Ce nu-l poţi vinde cu diamante,
Sau cumpăra cu saci de arginţi.
Căci din averile toate,
Când mori,nu iei decât ceea ce simţi.


Degeaba te îmbraci în nestemate,
Cât eşti în viaţă,pe pământ.
Rămâi gol când dai de moarte,
Ai doar o cruce şi un mormânt.


Aşa că iubito, de iubeşti mult banii,
Din al meu drum poţi să te dai grăbită.
Vei tânji după a mea inimă, cu anii,
Când vei avea totul dar n-o să fii iubită.


Eu sărac,umil şi cerşetor,
Nu-ţi pot oferi palate.
Dar poţi fii regină pe un tron,
Ce nu-i din aur,ci din iubiri adevărate.


Spui că pentru persoanele slabe,
A fost dragostea lăsată?
Tu,care pentru nişte salbe,
Te-ai vinde şi demonului,fată?


marți, 13 ianuarie 2015

Doamne,ce frumos erai.... (Pamflet)

Doamne,ce frumos erai,
Când te-am văzut întâia oară.
Dichisit,burtă n-aveai,
Nici barba aia...monahală.

M-ai cucerit cu două vorbe,
Rupte din cărţile de-amor.
Acum îmi spui doar că am "curbe",
Şi nu m-atingi în dormitor...

Toată ziua faci pe şeful,
Şi bei bere la cutie.
Lasă c-o să-ţi piară cheful,
De-atâta grandomanie.

Ce,dacă te-ai însurat,
E musai să te porţi urât?
Oi fii tu în în familie "Cap",
Dar nu uita că eu sunt "Gât"...

De nu îţi mai gătesc o vreme,
Scapi de burtă.Ah ce bine!
Aşa dorm fără probleme,
Că n-am loc în pat,de tine....

Nici curat nu voi mai face,
Că prea eşti sensibil,zău!
De aspir ţie nu-ţi place,
Îţi face la timpane rău.

Dar când urli ca nebunu',
Nu te dor,săracele?
La meci când ratează unu'
Te aud toate etajele...

Când sunt şi eu drăgăstoasă,
Mă priveşti de parcă-aş vrea,
Din portofel,o sumă grasă,
Cumpărături să fac cu ea.

Dragul meu,te anunţ,eşti chior!
Nu-ţi vreau salariul ăla "mult",
Doar că îmi e şi mie dor,
Să mă alinti ca în trecut...

De când nu mi-ai mai luat o floare?
Ştii că îmi plac trandafirii.
Nu merit măcar unul,oare?
Sau tu mi-ai lua din el doar spinii?

Să mă înţep până la sânge,
Poate aşa gura mi-o tace?
În căsnicie aici se ajunge,
Mult război,puţină pace...


duminică, 11 ianuarie 2015

Bilet doar "Dus"...

O amintire vagă mi-eşti,
E păcat dar asta-i viața,
Ce nu ştii să preţuieşti,
Pierzi,in urmă rămâne ceaţa.

Mi-ai văzut pasul plecând,
De ce nu m-ai prins de mână?
Aş fi vrut să mă opreşti plângând,
Dar n-am văzut tristeţe,o fărâmă.

Nu m-ai întrebat oare de ce plec,
Şi nici ce răni poate am în suflet.
Tăceai,te uitai la mine sec,
Având pe chip nemernic zâmbet.

Când am luat poza cu noi,
Şi-am ţinut-o strâns la piept,
Mi-ai spus cu glasul vioi :
"O să te întorci,o să te aştept!".

Într-adevăr,te iubeam nespus,
Dar nu mă cunoşteai deloc,străine.
De data aceasta aveam bilet doar "Dus",
Cu destinaţia "Departe de tine"....

De atunci rătăceşti prin gări,
Urcându-te în trenuri,sute,
Eşti plin de regrete,remuşcări,
Şi mă tot cauţi pe peroanele pierdute.


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Am iubit o mască...

Ţi-am dat din trandafirul vieţii mele câte o petală,
Când de fapt meritai doar spinii,ce greşeală!
Dar aşa e femeia,naiva când iubeşte,
Îţi dă totul şi cu firmituri se mulţumeşte.

Nu-mi plâng de milă,mândria nu mă lasă,
Regret doar anii pierduţi în care am iubit o mască.
Sau poate ai mii,de nici tu nu mai ştii?
Hai spune-mi ce străin am putut eu iubi?

Ce necunoscut mi-a dezgolit în amor trupul?
Şi minţindu-mă frumos m-a făcut să-i dau sărutul?
Câte "Te iubesc-uri" false,la ureche mi-ai şoptit?
Şi cu câte femei,fără să am habar te-am împărţit?

Merit să ştiu adevărul,măcar în ultimul ceas.
Din zeul ce mi-ai fost,demon mi-ai rămas...
Nu iau nimic cu mine,nici amintiri,nici clipe,
Toate au fost minciuni,de ce le-aş ţine minte?


Pe drumul vieţii mele...

Pe drumul vieţii mele,
Ai apărut când nu sperăm,
Şi doar cu o mângâiere,
Mi-ai vindecat rana ce-o aveam.

Trecusem prin multe,
Trecusem prin iad,
Prin iubiri pierdute,
Ce m-au lăsat să cad..

Dar tu înger blând,
Mi-ai auzit trist graiul,
M-ai învăţat din nou să rad,
M-ai învăţat ce-nseamnă Raiul.

Şi n-ai cerut nimic în schimb,
Ai vrut doar să-mi umpli golul,
Atâta cât vom avea timp,
Să-mpărtim în doi,amorul.

Că te ador până la Ceruri,
Nu e nevoie să ţi-o spun,
Te iubesc în mii de feluri,
Tandru,copilăros,nebun...


vineri, 9 ianuarie 2015

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă când te privesc tăcut,
Atunci am nevoie mai mult,
De-a ta căldură,de-al tău sărut,
Ce redă glasul cuvântului meu mut.

Iubeşte-mă când te implor să pleci,
Să nu faci pasul înapoi,nici măcar să-ncerci.
Rămâi să mergi cu mine pe ale vieţii poteci,
Să fii curcubeul meu după ploile reci.

Iubeşte-mă când nevinovat,te cert,
Nu te-ndepărta ci strânge-mă la piept,
Chiar dacă-ţi spun:"De azi nu te mai iert!",
Te-aş ierta de un milion de ori,ce-i drept.

Iubeşte-mă când plâng fără motive,
Şi şterge-mi lacrimile,uneori naive,
Nu-mi lăsa în suflet regretele tardive,
Pot deveni un om cu gânduri depresive.

Iubeşte-mă când nu ştiu ce vreau de la noi,
Repetă-mi întruna că sunt a ta,că suntem doi,
Spune-mi vorbe dulci,alintă-mă şi apoi,
Întoarce timpul iubite,să fie iar joi.

Iubeşte-mă când mă lupt,
Cu tine,nemilos şi crunt,
Opreşte-mă printr-un gest mărunt,
Dacă tu nu eşti,nici eu nu sunt.


joi, 8 ianuarie 2015

Timpul trece,tu nu-mi treci...

Timpul trece,tu nu-mi treci,
Te mai aştept şi acum acasă.
Chiar dacă au trecut ani,zeci,
Eu tot îţi pun o floare-n glastră.


Ştiu că îţi plăcea s-o miroşi,
Să-ţi mângâie încet obrazul,
Mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor să-ţi aud glasul.


Naiv am fost în tinereţe,
Şi prea orb,iubita mea...
Te-am rănit fără să-mi pese,
Acum îţi simt lacrima grea,


M-ai plâns nopţi de-a rândul,
Urându-mă că mă iubeşti....
Mă usuc precum pământul,
În secetă,dacă nu eşti.


Rămas-am cu o poză veche,
Abia dacă te mai zăresc.
Te-am gonit,suflet pereche,
În singurătate mă sfârşesc.


Am pierdut atâtea clipe,
Ne-au udat atâtea ploi,
Mă dor rănile cumplite,
Acum cerul e între noi.

Îţi mai vorbesc doar la icoane,
Implorându-te să vii...
De ce mi-ai Luat dragostea,Doamne,
În mine sufletul să-l sfâşii?


Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


Ce e fericirea?

Optimiştii vor spune că ne naştem cu ea deci o avem în sufletul nostru iar pesimiştii vor spune că fericirea e ca un nor imaculat pe cerul fiecăruia,îl vedem dar nu-l putem atinge.
Eu cred că pentru ea trebuie să lupţi de când te naşti.Viaţa înseamnă pe lângă urcuşuri şi coborusuri,o luptă din care,de tine depinde dacă ieşi învingător sau nu.
Cei care spun că s-au născut fericiţi s-au născut de fapt norocoşi.
Norocul e una,fericirea-i alta,poţi fii norocos dar nefericit ori fericit dar fără noroc.Depinde pentru care dintre cele două lupţi mai mult.
Să ai tot ce-ţi doreşti,bani,lux,lipsa grijei de mâine dar seara când pui capul pe pernă să realizezi că eşti singur,trist şi că nimic din ce ai nu-ţi umple golul?
Sau să duci o viaţă plină de nevoi,să ai doar nişte firmituri pe masă dar în jurul ei să se afle oamenii pe care-i iubeşti,care-ţi zâmbesc din suflet fără că tu să le cumperi zâmbetul?

Eu aleg fericirea,tu ce alegi?

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


marți, 6 ianuarie 2015

Un pas înainte.

Acum aproximativ o săptămână am primit primul premiu ca urmare a recunoaşterii şi aprecierii versurilor mele. 
Alături de alţi colegi am fost desemnată că fiind una dintre membrele cu cele mai frumoase poezii din grupul literar "VISE TÂRZII",grup pe care îl puteţi găsi şi voi pe reţeaua de socializare Facebook. 
M-am ales cu această diplomă virtuală însă pentru mine înseamnă foarte mult,mă face să merg mai departe,să mă perfectionez,să iubesc şi să stimez şi mai mult versul. 
Povestea mea a început pe la vârstă de 13 ani când,plictisită fiind,am luat o foaie şi un pix.În primă fază am vrut să fac o compunere dar m-am răzgândit şi am zis să încerc altceva,poezia. 
Prima mea poezie s-a numit "Mihai Eminescu",dedicată poetului nostru,în limitele noului talent descoperit şi în limitele gândirii unui copil de 13 ani. 
Mi-aduc aminte că erau 4 strofe,versuri scurte,simple,deh versuri de începător,rimă încrucişată (preferata mea alături de monorimă). 
Şi mi-a plăcut.Şi-am continuat să compun despre teme diverse,stângaci uneori dar iubeam să fac asta,era ca o jucărie cumpărată recent de care nu mă mai săturăm. 
Am crescut,m-am îndrăgostit,am suferit şi odată cu asta am aflat o a altă parte minunată a versului : Poezia de dragoste. 
Începusem să mă cizelez în ale scrisului,să fiu mai atentă la ritm,gramatică,ortografie,etc şi treptat,treptat scriam atât de uşor,de firesc,foaia mi se umplea cât ai clipi,fără să mă chinui prea mult. 
Am realizat că-mi găsisem genul liric potrivit mie,versul de dragoste.Pe vremea aceea nu aveam internet sau calculator,doar nişte caiete,un pix şi mult entuziasm. 
Chiar dacă s-au schimbat multe de atunci,un singur aspect n-am lăsat să se piardă. 
Acela de a scrie cu sufletul,despre omul care sunt,care am fost,despre iubiri,dureri,împliniri,vise....




luni, 5 ianuarie 2015

Un poet necunoscut.

Iubesc să scriu, 
Iubesc să fiu, 
Umil poet, 
Necunoscut şi biet.

Iubesc să ştii, 
Iubesc să-mi fii, 
Muza din poeme, 
Din rime şi catrene.

Iubesc pagina goală, 
S-o umplu cu cerneală, 
Să aştern pe ea amorul, 
Ce-mi lasă-n suflet dorul.

Te aştept lângă tei, 
Trecut-au câteva luni,trei, 
Mi-ai promis c-o să te întorci însă acum, 
Se întoarce doar vântul cu al tău parfum.

Îl trag în mine şi te simt, 
Mai scriu un vers şi iar mă mint, 
Prin el,neîncetat te chem, 
Dar tu n-auzi,că te-am pierdut mă tem.

Iubesc să-mi fii aprigă durere, 
Muza chinurilor mele, 
Am să te aştept la acelaşi tei, 
Îţi voi scrie rânduri câte vrei.

Poate aşa te vei îndura de-al meu oftat, 
Poate o să vii să mă iei de unde m-ai lăsat, 
Şi dacă mă vei găsi trecut în nefiinţă, 
Păstrează-mi poeziile,mi-e ultima dorinţă.

Dacă m-ai iubit vreodată, 
Citeşte-le pe toate,fată. 
Nu le uita într-un sertar, 
Ar însemna să-mi frângi inima iar.

Păstrează-mă pururea-n gând, 
Chiar dacă voi fi pământ, 
Adu-ţi aminte de-al nostru trecut, 
Cât te-am adorat eu,un poet necunoscut.

Văduva Andreea 
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/