marți, 16 decembrie 2014

Moşule,îţi scriu scrisoare.

Moşule,îţi scriu scrisoare,
Şi-o ud cu lacrimi amare,
Adu-mi părinţii înapoi,
Că au plecat la Ceruri,
Într-o zi de joi....

E greu să fi al nimănui,
Să n-ai "Mamă" cui să-i spui,
Am bunicii lângă mine,
Însă tot singur mă simt...
Doamne,de ce i-ai luat la Tine?

Şi anul trecut ţi-am scris,
Tu doar în vis mi-ai trimis,
Să-i mai văd pentru o clipă.
Tata era îngândurat,
Mama era atât de tristă...

Mi-a spus cu vorbe blajine :
"Să nu te mai văd plângând,copile,
Deşi m-am dus spre cele-nalte
Eşti mereu în ochii mei,
Şi lacrima ta mă arde....".

Când am vrut să-i strâng la piept,
Au dispărut în fum,încet.
Cu braţele întinse am rămas,
Strigându-le numele,
Cu tremurat în glas...

M-am trezit din somn buimac,
"A fost real sau am visat?"
Lacrimi îmi curgeau şiroaie,
Stăteam ghemuit într-un colţ,
Simţindu-mi inima greoaie...

Eu nu-ţi cer ţie jucării,
Cum ţi-ar cere alţi copii.
Mi-e dor de sărutul părintesc,
Ce mi-l dădea tata,pe frunte,
Când se întâmpla să mai greşesc...

Eu nu-ţi cer cadouri scumpe,
Nu-ţi cer vrute şi nevrute.
Mi-e aşa de dor de o poveste,
Spusă de mama,dar ea nu mai este..

Moşule îţi scriu scrisoare,
Şi-o ud cu lacrimi amare,
Adu-mi părinţii înapoi,
Că au plecat la Ceruri,
Într-o zi de joi....