joi, 18 decembrie 2014

De-ai fi...

De-ai fi un vers te-aş scrie, 
Pe a dragostei hârtie, 
Eterna poezie, 
Din trăirea-mi zglobie. 

De-ai fi un nor sub tine aş sta, 
Să mă uzi cu ploaia ta, 
Să mă fulgeri de vei vrea, 
Acolo rămân,nu voi pleca. 

De-ai fi un cântec de jale, 
Te-aş fredona fără-ncetare, 
Asemeni unei inimi goale, 
Ce şi-a pierdut iubirea şi o doare. 

De-ai fi apă de izvor, 
Te-aş bea cu sete şi cu dor. 
Că am o văpaie-n interior, 
Şi-mi mistuie sălbatic fiecare colţişor. 

De-ai fi al meu,numai al meu, 
Ţi-aş face un altar de zeu, 
Cu rugăciuni te-aş venera mereu, 
Însă degeaba,în ochii tăi nu-s eu. 

Nu mă simţi,oful nu-mi şti, 
Deşi mă vezi zi după zi, 
Ţi-aş spune cât te pot iubi, 
Dar nu pot rupe firul unei prietenii. 

Mai bine mă rup eu bucăţele, 
Cu tot cu sentimente grele. 
Ce pot să fac?Să-ţi scriu poeme, 
Păcat că tu nu vei avea habar de ele.