miercuri, 31 decembrie 2014

Blestem.

Să-ţi aminteşti de al meu chip,
În nopţile stinghere,
Când vei privi pe geamul aburit,
Şi-ţi vor picura ploi peste gene.

Mă respingeai în mii de feluri,
"Nu te mai vreau,vreau să pleci!".
Să nu mă strigi,uitându-te spre Ceruri,
Când vei ajunge cu durerea să te îneci.

Mi-erai a inimii bătaie,
N-am păstrat nimic al tău.
Doar amintirea-ţi greoaie,
Să nu uit că mi-ai făcut mult rău.

Am rămas în piept cu-n gol,
Ce-mi ţine loc de suflet,
Îl umplu cu ură şi cu dor,
Şi uneori cu câte-un urlet.

Să-ţi aminteşti de ochii mei albaştri,
Când vei privi în ochi alte femei,
Să rătăceşti nebun printre sihaştri,
Să te usuci cum usucă toamna frunzele pe alei.

Te blestem să-mi simţi mângâierea,
Arzându-te ca fierul încins,
Să nu-ţi găseşti pacea nicăierea,
Şi de toate regretele tu să fi cuprins.

Să tânjesti după a mea voce,
Când vei auzi doar tăcere-n jur,
Să fi prada unui animal feroce,
Numit "Constiintă" şi să te lupţi singur.

Cu păreri de rău sau năluci,
Cu fantasme,cu a mea mireasmă,
Să-ţi fie dor de buzele mele dulci,
Ce ieri te alintau şi astăzi te blesteamă.