miercuri, 31 decembrie 2014

Blestem.

Să-ţi aminteşti de al meu chip,
În nopţile stinghere,
Când vei privi pe geamul aburit,
Şi-ţi vor picura ploi peste gene.

Mă respingeai în mii de feluri,
"Nu te mai vreau,vreau să pleci!".
Să nu mă strigi,uitându-te spre Ceruri,
Când vei ajunge cu durerea să te îneci.

Mi-erai a inimii bătaie,
N-am păstrat nimic al tău.
Doar amintirea-ţi greoaie,
Să nu uit că mi-ai făcut mult rău.

Am rămas în piept cu-n gol,
Ce-mi ţine loc de suflet,
Îl umplu cu ură şi cu dor,
Şi uneori cu câte-un urlet.

Să-ţi aminteşti de ochii mei albaştri,
Când vei privi în ochi alte femei,
Să rătăceşti nebun printre sihaştri,
Să te usuci cum usucă toamna frunzele pe alei.

Te blestem să-mi simţi mângâierea,
Arzându-te ca fierul încins,
Să nu-ţi găseşti pacea nicăierea,
Şi de toate regretele tu să fi cuprins.

Să tânjesti după a mea voce,
Când vei auzi doar tăcere-n jur,
Să fi prada unui animal feroce,
Numit "Constiintă" şi să te lupţi singur.

Cu păreri de rău sau năluci,
Cu fantasme,cu a mea mireasmă,
Să-ţi fie dor de buzele mele dulci,
Ce ieri te alintau şi astăzi te blesteamă.


marți, 30 decembrie 2014

De ţi-ar fi şi ţie dor..

De ţi-ar fi şi ţie dor,
Aş şti că nu sufăr zadarnic,
Dar tu eşti doar un actor,
Ce-şi spune replica făţarnic.



Cu lacrimi false şti să plângi,
Ai inima perfidă,
Nu mai sunt cea de atunci,
Ce te credea ca o naivă.



Şi totuşi te iubesc şi azi,
Deşi iubirea mi-e în van,
De ce sufletul mi-l arzi?
Mi-am dorit atâta să te am...



De-aş şti că-mi cauţi parfumul,
În toate femeile,
Nicicând nu ţi-aş mai da drumul,
Dar tu-mi cauţi rănile.



Să mi le apeşi până la sânge,
Să-mi amintesc că n-am uitat,
Azi privirea ta mă frige,
ÎI sunt străină,ce păcat...



Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/



Urare. (Pamflet)

Anul ăsta e pe ducă,
Dar sper ca cel nou să îţi aducă,
Sănătate,belşug,bani,
Nu tristeţe sau duşmani.

Bărbate,să ai succes la femei,
De te ţine,să ţii trei..
Şi dacă eşti însurat,
Rămâi cu nevastă-ta
Dacă te-ai legat la cap.

Fii mai ordonat anul care vine,
Nu-ţi mai lăsa consoarta să strângă după tine,
Nu-ţi mai arunca şosetele pe unde apuci,
Lasă berea,du gunoiul,
De nu vrei la mămica să te duci.


Iar tu femeie,veşnic mister,
Să fii iubită de câte-un cavaler.
Dacă te-ai grăbit să te măriţi,
Rămâi cu barbactu'
Şi strânge din dinţi.

Masa să îţi fie plină,
Mâncare aleasă,băutură fină,
S-o mănânce alţii că tu eşti la dietă,
Ai voie să mănânci doar cât intră
Într-o pipetă.

Dupaia îţi spune lumea că eşti grasă,
Şi iar devii mofturoasă,
Mai lasă Mec-ul şi grătarul,
Mănâncă mai mult verde,
Măcar până la anul.

P.S
Să câştigi la loterie,
Şi de vrei să-mi dai şi mie,
Îi primesc cu bucurie,
Că doar ţi-am scris o poezie.



Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


sâmbătă, 27 decembrie 2014

Nu-mi vorbi...

Nu-mi vorbi de dragoste şi iertare,
Când tu ai fost cel care
Iubirea ne-a ucis.

Nu-mi vorbi de a două şansă,
Mai bine pleacă şi mă lasă,
Nu mai cred ce mi-ai promis.

Nu-mi vorbi de amintiri,
Le-am şters din minte,din simţiri,
Aruncate-s în al uitării abis.

Nu-mi vorbi de lacrimi sărate,
Al meu chip le-a simţit din plin pe toate,
Şi totuşi în braţe te-am cuprins.

Să nu te pierd te-am ţinut strâns,
Dar am rămas cu sufletul străpuns,
În loc să-l mângâi,l-ai respins.

Atâtea anotimpuri l-ai lăsat să zacă,
Fără să-ţi pese dacă poate să mai bată,
Habar n-ai câte ierni l-au nins...

Nu-mi vorbi de ce-a fost ieri,
Tu nu ştii să dai,tu ştii să ceri,
De aceea flacăra s-a stins.


Durere mută.

Ai lăsat în urma ta trădare,
Un gol imens în al meu piept,
Şi nu ştiu ce doare mai tare,
Că ai plecat sau că încă te aştept?
Mi-ai transformat secunde-n veşnicii,
M-am înstrăinat chiar şi de mine.
Zadarnic te aştept ca să revii,
Locul meu nu mai e în inimă la tine.
Plâng cu lacrimi nevăzute,
Punându-mi pe chip zâmbet larg.
Dar pradă sunt durerii mute,
Tac şi ascund,ascund şi tac.
Te-am chemat în atâtea vise,
Tu nemilos,n-ai vrut s-auzi.
Mi-ai lăsat atâtea răni deschise,
Sângerează prin ochii mei trişti,uzi.
Am tot privit ai tăi paşi,
Cum se depărtau de noi,departe,
Şi mă întreb oare dacă-i putut să mă laşi,
Vei putea într-o zi,din nou,a te întoarce?


miercuri, 24 decembrie 2014

Pe deget am acum verigheta sfântă.

Pe deget am acum verigheta sfântă,
Sunt a ta pentru o viaţă şi încă o sută,

Împreună până când moartea ne va despărţi?
Nu iubite,şi dincolo de ea cu tine voi fi.

De ne dată veşnicia,ţie în iad,mie în Rai,
Renunţ la mântuire,în iad alăturea să-mi stai.

O eternitate să-mi fie sufletul fără lumină,
Să ardă mocnit dar să te ţin strâns de mână.

Nici măcar de flacăra iadului n-ar putea fi stinsă,
Iubirea dintre noi ce-a fost de îngeri trimisă...


duminică, 21 decembrie 2014

Ce e moartea?

Ce e moartea?O altă viată care ne e dată s-o trăim printre îngeri. 
 Ea vine fără să anunte,exact cum noi venim pe lume.Ceilalti ne plâng in ambele cazuri dar gustul lacrimilor diferă.Când te nasti aduci pe chipul lor lacrimi dulci pe care acestia adoră să le simtă pe chipuri iar când mori lacrimile sunt amare si atârnă ca niste bolovani de sufletul celor care te-au iubit sau cunoscut. 
 Rămân în urma ta amintiri care vor trăi vesnic chiar dacă tu ai plecat într-o altă lume mult mai buna decât lumea muritorilor de rând,care te plâng si te regretă desi ar trebui să se gândească că acolo unde esti acum esti mult mai fericit. 
 Cu totii plecăm la Ceruri însă când unul dintre noi pleacă mai devreme e pentru că locul lui nu este aici pe pământ,printre atâta răutate si indiferentă.Locul lui e acolo Sus,fiindcă un înger nu poate fi decât printre alti îngeri. 
 Doar că Dumnezeu asteaptă ca acestuia să îi crească aripile si tocmai apoi să-l cheme lângă El. 
 Viata continuă si dincolo de moarte pentru cei cu sufletul curat... 


vineri, 19 decembrie 2014

Iubito ai fulgi de nea în păr.

Iubito ai fulgi de nea în păr,
Te asemeni cu o crăiasă,
Ăsta-i purul adevăr...
Dacă ingenuchez vei vrea
Să-mi fi mireasă?

În ochii tăi mă pierd năuc,
Şi tot ei îmi sunt regăsirea.
Când de mână te apuc,
Ating Raiul,nemurirea.

Să ne plimbăm printre zăpezi,
Să-ţi gust buzele de fragă.
Cât te iubesc femeie,nu-ţi imaginezi,
Îmi eşti bătaia din piept,iubire dragă.

De trupul tău mi-e sete,te-aş bea ca un nebun,
Când mă aştepţi cuminte lângă şemineu,
Goală,întinsă pe blană de urs brun,
Şoptindu-mi : :"Fă-mă a ta pururea,mereu!".

Ai pielea atât de fină,miroase a trandafir,
E parfumul ce mă îmbată de fiecare dată,
E parfumul pe care ador să îl respir,
Mă face să mă simt mai bărbat că niciodată.

Înger îmi eşti,poate demon vei fi mâine,
Posedă-mă de vrei dar nu pleca iubito!
N-aş suportă gândul că alte mâini străine,
Vor şterge mângâierea ce ţi-am dăruit-o.

Iubito ai fulgi de nea în păr,
Te asemeni cu o crăiasă,
Ăsta-i purul adevăr...
Dacă ingenuchez vei vrea
Să-mi fi mireasă?


joi, 18 decembrie 2014

De-ai fi...

De-ai fi un vers te-aş scrie, 
Pe a dragostei hârtie, 
Eterna poezie, 
Din trăirea-mi zglobie. 

De-ai fi un nor sub tine aş sta, 
Să mă uzi cu ploaia ta, 
Să mă fulgeri de vei vrea, 
Acolo rămân,nu voi pleca. 

De-ai fi un cântec de jale, 
Te-aş fredona fără-ncetare, 
Asemeni unei inimi goale, 
Ce şi-a pierdut iubirea şi o doare. 

De-ai fi apă de izvor, 
Te-aş bea cu sete şi cu dor. 
Că am o văpaie-n interior, 
Şi-mi mistuie sălbatic fiecare colţişor. 

De-ai fi al meu,numai al meu, 
Ţi-aş face un altar de zeu, 
Cu rugăciuni te-aş venera mereu, 
Însă degeaba,în ochii tăi nu-s eu. 

Nu mă simţi,oful nu-mi şti, 
Deşi mă vezi zi după zi, 
Ţi-aş spune cât te pot iubi, 
Dar nu pot rupe firul unei prietenii. 

Mai bine mă rup eu bucăţele, 
Cu tot cu sentimente grele. 
Ce pot să fac?Să-ţi scriu poeme, 
Păcat că tu nu vei avea habar de ele.


miercuri, 17 decembrie 2014

Debut "D"

Dacă nu mă mai iubeşti,
De ce ai rămas cu mine?
Du-te,trăieşte alte poveşti,
Doar nu e sfârşitul fără tine.
Din tot ce-a fost iau amintirea,
Dezamăgirea şi un zâmbet.
Dă-mi o fărâmă din iubirea
Dulce,pe care mi-o purtai în suflet.
Deşi a devenit tristă,amară,
Dor mi-e de ea,unde-ai ascuns-o?
Dor mi-e de noi,de întâia oară,
De toată credinţa pe care mi-ai promis-o.
Dar mi-ai promis credinţă falsă,
Doare,te-am crezut orbeşte...
Du-te,pleacă şi mă lasă,
După ploaie,soarele-ncălzeşte.


marți, 16 decembrie 2014

Moşule,îţi scriu scrisoare.

Moşule,îţi scriu scrisoare,
Şi-o ud cu lacrimi amare,
Adu-mi părinţii înapoi,
Că au plecat la Ceruri,
Într-o zi de joi....

E greu să fi al nimănui,
Să n-ai "Mamă" cui să-i spui,
Am bunicii lângă mine,
Însă tot singur mă simt...
Doamne,de ce i-ai luat la Tine?

Şi anul trecut ţi-am scris,
Tu doar în vis mi-ai trimis,
Să-i mai văd pentru o clipă.
Tata era îngândurat,
Mama era atât de tristă...

Mi-a spus cu vorbe blajine :
"Să nu te mai văd plângând,copile,
Deşi m-am dus spre cele-nalte
Eşti mereu în ochii mei,
Şi lacrima ta mă arde....".

Când am vrut să-i strâng la piept,
Au dispărut în fum,încet.
Cu braţele întinse am rămas,
Strigându-le numele,
Cu tremurat în glas...

M-am trezit din somn buimac,
"A fost real sau am visat?"
Lacrimi îmi curgeau şiroaie,
Stăteam ghemuit într-un colţ,
Simţindu-mi inima greoaie...

Eu nu-ţi cer ţie jucării,
Cum ţi-ar cere alţi copii.
Mi-e dor de sărutul părintesc,
Ce mi-l dădea tata,pe frunte,
Când se întâmpla să mai greşesc...

Eu nu-ţi cer cadouri scumpe,
Nu-ţi cer vrute şi nevrute.
Mi-e aşa de dor de o poveste,
Spusă de mama,dar ea nu mai este..

Moşule îţi scriu scrisoare,
Şi-o ud cu lacrimi amare,
Adu-mi părinţii înapoi,
Că au plecat la Ceruri,
Într-o zi de joi....


luni, 15 decembrie 2014

Tu să nu plângi,femeie !

Tu să nu plângi,femeie,
În urma celor duşi.
Ai în ochi pură scânteie,
De lacrimi nu-i lăsa răpuşi.

Ce dacă au ales să plece,
Lăsându-te cu mare dor?
Adu-ţi aminte,totul trece,
Nimic nu e întâmplător!

Cel ce astăzi,mândru pleacă,
Lăsându-te cu răni adânci,
Într-o zi o să se-ntoarcă,
Însă va fi târziu atunci.

Din dragoste poate o să ierţi,
Că inima ţi-a fost trădată,
Dar nici în o sută de vieţi,
Nu vei putea să uiţi,vreodată.

Tu să nu plângi,femeie,
În urma nimănui!
Zâmbetul ţi-e sfântă cheie,
Ce deschide poarta Raiului.

Cine îţi e sortit,va rămâne,
Să-ţi umple lumea de culori,
Iar sufletu-ţi făcut fărâme,
Va fi mângâiat,din el să iasă flori.

Să renasti mereu din propria cenuşă,
Mai puternică decât ai fost,
Dacă trecutul o să-ţi bată-n uşă,
Nu-i deschide,n-are niciun rost.

Chiar dacă eşti sexul slab,
Eşti mai tare ca o stâncă.
Şi cu glasul tău suav,
Poţi face surzii s-audă.

Văduva Andreea
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


duminică, 14 decembrie 2014

Soacră,soacră. (Pamflet)

Soacră,soacră,
Nu fii acră!
Dă-le încolo de sarmale,
Hai să facem...integrame!
Nu-s făcută pentru şorţ,
Da' nu-mi cere să bag divorţ,
Că-ţi iubesc băiatul tare,
Deşi nu ştiu să-i fac mâncare..
Îmi repeţi întruna,întruna,
Că vine Craciunu' acuma.
Îmi tot zici de cozonaci :
"Trebuie s-nveţi să-i faci!".
Dar părerea mea e alta!
Să-i cumpăr făcuţi de-a gata,
Că lumea-i emancipată,
Nu mai stă nimeni să coacă...
Să mă umplu de făină,
Din cap până-n unghia fină?
Modelul abia mi l-am schimbat,
Dacă mi-o pierd în aluat?
Sunt unghii puse la salon,
Să fiu şi eu cu moda-n ton,
Că sunt o noră modernă,
Doar cu gătitu' nu-s în temă...
Văd că gura nu-ţi mai tace!
Bine,ca tine voi face...
O să frământ la cozonaci,de zor,
Până transpir la subţior'
Mă pun să fac şi sarmale,
Să scap de cicălitul gurii tale...
De ce m-oi fi măritat?
Am sub unghii doar aluat!
Acum mă relaxam la spa....
Of,poamă acră-i soacră-mea!


sâmbătă, 13 decembrie 2014

E decembrie,te plâng printre zăpezi...

E decembrie,te plâng printre zăpezi,
Iar gândul mă duce spre ochii tăi cei verzi,
Chipul mi-e plin de lacrimi îngheţate,
Vino înapoi,topeşte-le pe toate!

Mâna mi-e rece,cândva o ţineai strâns,
Şi mi-o încălzeai cu a ta suflare.
Acum să rătăcesc pe străzi,eu am ajuns,
Inima tot vrea să îi apari în cale..

Ai plecat la început de toamnă,
Ca frunza ruginie ce-şi părăseşte creanga.
Nu te-ai gândit că mă laşi sărmană,
Să-ţi plâng iubirea cum n-ar face-o alta.

Sper să te întorci în anotimp de primăvară,
Să-mi înmugurească în suflet iar speranţa.
Iarna asta fără tine e aşa amară,
Întoarce-te să nu-mi fie amară toată viata.


vineri, 12 decembrie 2014

S-au ofilit trandafirii...

S-au ofilit trandafirii din glastră,
Iar dorurile mele s-au transformat în ploi,
De când,iubite,ai uitat iubirea noastră.
Te plâng şi eu şi cerul,cu stropul său greoi.

Cum poţi s-o ţii în braţe,strâns,
Când tu încă mai miroşi a "mine"?
De ce în suflet mi-ai pătruns?
Doar că să faci din el ruine?

Felicitări,ţi-ai atins scopul barbar,
De ce n-am văzut c-ai inima meschină?
Şi-n ea nu poţi avea decât amar?
Că te-am iubit e singura mea vină...

S-au ofilit trandafirii,petalele le mor,
La fel mă ofilesc şi eu,în adâncuri.
Pe drumul vieţii mele ai fost un trecător,
Ce şi-a lăsat pasul în ale sufletului locuri.

Văduva Andreea - 12.12.2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


miercuri, 10 decembrie 2014

Copilule cu mâna-ntinsă...

Copilule cu mâna-ntinsă,
Ţurţuri ai tu pe la gene,
Şi ţi-e feţişoara ninsă,
Ia haina asta,nu te teme.

Ţi se citeşte în ochii frigul,
Iar buzele-ţi vor să îmi spună,
Tăcute,că greu mai trece timpul,
Când te înveleşti doar cu zăpadă şi cu brumă.

Oare ce inimă haină,
Te-a lăsat aici,stingher?
Fără omenie,nici măcar puţină,
Cu tălpile goale,să păşeşti prin ger?

Oare ce suflet de mamă,
Te-a abandonat ca pe un câine,
Să rătăceşti pe strada infernală,
Şi să ai doar un colţ de pâine?

Colţ de pâine ce-l ţii strâns,
În mânuţa ta firavă.
E mucegăit dar ţie ţi-e de ajuns,
Din el mănânci o săptămâna întreagă.

Ţi-e privirea aşa sărmană,
Rupe din mine bucăţi...
Oare ce suflet de mamă,
Te poate lăsa în frig,să-ngheti?

Hai cu mine,pui de om,
Să mergem spre casa mea,
Nu-s bogată,mi-e prieten doar un pom,
Cum eşti tu,am fost şi eu cândva.

Am tremurat de frig,flămândă,
M-am sprijinit de ziduri reci,
N-am ştiut ce-i mângâierea blândă,
Şi-am vărsat multe lacrimi seci.

Priveam pe fereastră la alţii,
Cum stăteau în casă,lângă părinţi,
Iar mie mi-erau rupţi ciorapii,
Simţeam gheaţa sub tălpi dar strângeam din dinţi.

Casa mi-e sărăcăioasă,
Nu are bogaţii însă să ştii,
E primitoare,călduroasă,
Şi cu drag te-oi îngriji.


marți, 9 decembrie 2014

Atâtea scrisori ţi-am scris...

Atâtea scrisori ţi-am scris,
Tu de niciuna n-ai habar,
Că eu pe toate le-am închis,
Cu cheia,într-un sertar.

Oare de ce ţi le-aş trimite?
Să te bucuri de-a mea jale?
Că nu te pot scoate din minte,
Şi încă plâng urmele tale?

Trecut-au anii peste noi,
Rana tot o am în piept,
Iar în nopţile cu ploi,
Îmi sângerează abundent.

Mi-aduc aminte de-nceput,
Of,de ce a trebuit să doară?
În ploaie mi-ai dat primul sărut,
Ploua când ne-am iubit întâia oară.

Ţi-am scris scrisori după scrisori,
Cu a lacrimilor cerneală...
Căzând de nenumărate ori,
În a suferinţei gheară...

Am lăsat praful să se aşeze,
Peste ale mele rânduri.
Ştiind că ţie n-o să-ţi pese,
Mi-au îmbătrânit atâtea gânduri...

Văduva Andreea - 09.12.2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/



luni, 8 decembrie 2014

Mi-ai şters lacrima din geană...

Mi-ai şters lacrima din geană,
Mi-ai pus pansament pe rană,
Ochii mi-ai făcut să râdă,
Mulţumesc,făptură blândă.

Norii grei i-ai alungat,
Că prea mult timp ei au stat,
Nemiloşi,pe al meu cer,
La soare nu puteam să sper.

Stropii de ploaie se uneau,
Cu lacrimile ce-mi curgeau,
Greoaie le simţeam pe chip,
Chip ridat,îmbătrânit.

Nu bătrâneţea era de vină,
Ci durerea din inimă,
Uscată,ca frunza în toamnă,
Desprisă din ram,uitată,bolnavă.

Aşa eram eu,până nu demult,
Tot incercam să repar ce aveam rupt.
Dar rănile mă dureau cumplit,
Cu ele am rămas,după ce-am iubit.

Într-o zi banală,o rază timidă,
A reuşit,tenul palid să-mi atingă,
Am ridicat privirea din pământ,
Şi te-am văzut pe tine,în faţa mea stând.

După atâţia ani de tunet,
Acum am primăvara-n suflet.
E linişte pe aleea mea,fără furtuni,
Oamenii şi iubirea lor pot face minuni.

Văduva Andreea - 8.12.2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/




vineri, 5 decembrie 2014

Uneori...

Uneori e bine să mai arunci câte un ochi în trecut pentru a vedea mai bine ceea ce ieri n-ai văzut sau de ce nu,pentru a zâmbi în numele amintirilor lăsate de cei care ţi-au trecut pragul sufletului şi au rămas acolo pentru o vreme.Omul fără amintiri,fie ele frumoase sau urâte,e doar o umbră nefericită,ce rătăceşte aiurea pe drumul sau.
E o vorba care spune să ai grijă cu cine ţi le faci.Eu zic să ai grijă de toate amintirile tale,chiar şi de cele "construite" cu persoane nepotrivite,care mai mult ţi-au făcut rău decât să te iubescă.
Într-o zi,când furtuna de pe chipul tău va trece,când golul din inima ta va fi umplut cu altă iubire,vei realiza cât de preţioase sunt acestea.
Şi ce amalgam de sentimente îţi trezesc.Păstrează-le în adâncul fiinţei tale şi zâmbeşte.Fii mândră de tine că le ai.

Văduva Andreea -5-12-2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/



joi, 4 decembrie 2014

Şi astă iarnă..

Şi astă iarnă,
Îţi pun inima în palmă,

Nu lăsa fulgul cel rece,
Cu răcoarea lui s-o-nghete.

Pune-o lângă al tău piept,
Mângâi-o încet,încet,

Ascultă-i bătaia adâncă,
E fragilă şi totuşi tare ca o stâncă.

Dureri ce au întărit-o,
Oameni care au rănit-o,

Iubiri,ce-au dispărut în fum,
Au transformat-o în cea de-acum.

Are rupturi vechi,urâte,
Dar tu eşti petic pentru rănile ei multe.

Nu lăsa frigul s-o pătrundă,
Încălzeşte-o cu inima ta blândă.

Şi atunci când iarna o să piară,
Acoperă-mi-o cu flori de primăvară.

În fiecare colţişor al ei,în fiecare încăpere,
Răsuflarea ta să-i fie dulce adiere.

Să n-o laşi niciodată din mâinile tale,
O să fii un om sărac,cu palmele goale.

Aşa că iubite,spune-mi tu,
Ce simţi când ştii că şi iarna asta
Ţi-am dat sufletul?

Văduva Andreea - 4-12-2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


miercuri, 3 decembrie 2014

Dacă n-ar fi fost uitarea..

Dacă n-ar fi fost uitarea,
Şi azi te-aş fi iubit,
La ochii tăi că marea,
Mereu, m-aş fi oprit.
Dar viaţa-i o enigmă,
Nu ştii ce va urma.
Oamenii se schimbă.
La fel şi dragostea.
Dacă n-ar fi trecut timpul,
Să îţi înece amintirea,
M-aş fi luptat cu el,cumplitul,
Să-mi înăbuşe durerea.
O rană cu puroi,adâncă,
Îmi tot sângera,nedrept.
Acum doar o cicatrice urâtă,
Mi-aminteşte că te-am avut în piept.
Dacă n-ar fi fost destinul,
Să-mi aleagă altă cale,
Aş fi simţit din plin veninul,
Vorbelor tale amare.
Acum eşti un simplu trecător,
Ce-a poposit pe a mea stradă.
Te-ai depărtat uşor,uşor,
Urma,nimeni să nu-ţi vadă,.
Sub pasul tău greoi,
Mi-a stat sufletul,sărman,
Câte furtuni şi câte ploi,
Ai lăsat să-mi bată-n geam...
Dacă nu mi-aş fi clădit altă soartă,
Te-aş fi lăsat,vlaga din mine să storci.
Te-aş fi plâns cu lacrima sărată,
Tot sperând că mâine te întorci.
Dar lacrimile alea sunt cenuşă,
Au pierit pe-al meu obraz...
Şi de-o fi să-mi baţi în uşa,
Pentru tine,n-o să fiu acas'.

Văduva Andreea - 3-12-2014
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/