vineri, 14 noiembrie 2014

TE PLÂNGE TOAMNA.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii îşi pierd poboaba,
Frunzele-s uscate,seci.

Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă,suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna,doar iubind.

Eu şi acum o străbat,
Cu paşi grei,cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.

E numai tristeţe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.

Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunţat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt,să iubesc pentru amândoi.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul,înapoi nu îl pot da,
Să te întorc,dacă te-am rugat să pleci.