miercuri, 5 noiembrie 2014

DIAMANTE.

Lacrimi sarate,
In trecut lasate,
Tu le-ai luat pe toate,
Le-ai transformat diamante.

Le-ai vandut in piata,
Mi-ai cumparat speranta,
Si fericire pentr-o viata,
Mi-ai scos sufletul din ceata.

Mi-ai spus cu vocea blanda,
Ca ingerii n-au voie sa planga,
Sau inima sa si-o franga,
Ei trebuie sa spere si sa rada.

Nu sunt un inger,nici diavol nu sunt,
Sunt doar un om ce-a ratacit pe pamant,
Ce si-a asteptat fericirea ani la rand,
Dar s-a pierdut pe sine,zadarnic asteptand.

Pana intr-o zi,cand Dumnezeu,
Mi te-a scos in drumul meu,
Sa-mi mangai sufletul greu,
Incercat de soarta,mai mereu.

M-ai strans cu drag la al tau piept,
Mi-ai sarutat fruntea,incet,
Nimic in lumea asta nu e drept,
Dar pentru dragostea ta,merita s-ncerc.

De atunci,tot ce-ai promis,
Ai respectat,tot ce ai zis,
Mi-ai dus iubirea catre Cer,din abis,
Pe aripi de vant,pe aripi de Rai,pe aripi de vis.

Lacrimile-mi sunt acum diamante,
Cristaline,nestemate,
Am uitat ca au fost patate,
De umbra dorurilor toate.


Vaduva Andreea (05 noiembrie 2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/