vineri, 21 noiembrie 2014

Ca să aflu cine sunt... (Pentru sufletul meu drag.)

Ca să aflu cine sunt, 
Am rătăcit pe drumul vieţii, 
La uşi închise am bătut, 
Simţind din plin gustul tristeţii.

Cu tălpile goale,străbăteam,
Aleea,în toamnă târzie,
Dar tot mai mult mă îndepărtăm,
De fericire,de ce-mi doream să fie.

Lacrima îmi săpa în suflet,
Tot mai adânc,mai viclean,
Lăsându-mi cratere pe obrazul umed,
Ce devenise palid,de câte ori îl ştergeam.

Mă transformasem într-o umbră,
Cu ochi goi,lipsiţi de vlagă,
Ce nu mai putea să ascundă,
Că inima ei nu era deloc întreagă.

Obosită,mi-am oprit pasul,
Din drumul lui lung şi greu,
Şi-am rămas să privesc apusul,
Ce se lăsa peste vechea "Eu".

Cu privirea în pământ,
Am vrut să fac întoarsă-cale,
Dar am simţit pe umărul meu plăpând,
Căldura atingerii tale.

Erai acolo,la capăt de drum,
Cu zâmbet larg,privire blândă,
Mi-ai spus: "Vei fii fericită de acum.
Nu-ţi voi mai lăsa ochii să plângă!".

Mi-ai luat mâna tremurândă,rece,
Mi-ai pus-o pe al tău chip,
Mi-ai spus că totul în viaţă trece,
Doar să-i dau timpului timp.

Că să aflu cine sunt,
A trebuit să te întâlnesc.
Deşi am pierdut prea mult,
Cu tine,înapoi înzecit primesc.

Îmbrăţişaţi păşim pe alee,
Alee îmbrăcată-n culori vii.
Sunt cea mai norocoasă femeie,
Aş suferi din nou doar pentru a te reîntâlni.

Văduva Andreea (21.11.2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/