duminică, 30 noiembrie 2014

La mulţi ani,române !

La mulţi ani,române,oriunde te-ai afla,
Oriunde te duce viaţa,nu uita de ţară ta,
Nu-ţi uita nici graiul,nici istoria şi nici neamul,
Deşi pâinea-i amară,să ştii că mai amar e banul,
Muncit printre străini,cu sudori pe frunte.
Întoarce-te române acasă,chiar dacă nu ai multe.

joi, 27 noiembrie 2014

Dă-mi un stilou şi o hârtie.

De vrei să ştii ce simt eu,
Dă-mi un stilou şi o hârtie.
Îţi va spune versul meu,
Câtă dragoste-ţi port ţie.

Îmi scriu în rime amorul,
Ăla divin trimis de zei,
Iar când mă cuprinde dorul,
Le ud cu lacrima ochiilor mei.

Ele sunt bucăţi de suflet,
Simţite în al meu adânc.
Le-am scris cu dureri sau zâmbet,
Le-am scris voioasă sau cu nod în gât.

Vrei să mă auzi spunând mai des,
Că pentru tine trec ape şi munţi?
Mai bine citeşte al meu vers,
E mai sincer decât "Te iubesc-ul" spus de mulţi.

Dă-mi un stilou şi o hârtie,
Eu doar aşa ştiu a iubi.
Poezie după altă poezie,
Dacă ţi-aş spune vorbe simple,graiul mi-ar pieri.

Citeşte-o cu inima deschisă,
Lăsaţi privirea,încet să o parcurgă.
E dragostea mea,în versuri scrisă,
Ţi-aş mai scrie mii dar tot n-o să ajungă.

Văduva Andreea (27.11.2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


duminică, 23 noiembrie 2014

Ai rămas cu mine.

Ai rămas cu mine,
Chiar dacă te-ai dus hoinar,
Încă îmi trăieşti în amintire,
Dar tu?Îţi mai aminteşti măcar?
Las mereu uşa deschisă,
Tot sper că ai să te întorci.
Să-mi alini inima stinsă,
Of,câtă durere-i provoci!
Trecut-au anii fără rost,
Trecut-a vremea fără milă,
Viaţa un calvar mi-a fost,
Minţindu-mă: “O să revină!”.
Dar la uşă nu îmi baţi,
Degeaba te aştept că o naivă,
Degeaba am ochii-nlăcrimati.
Tu nu-mi vezi lacrima acidă.
Ce-mi lasă pe chip urme adânci,
Şi îmi atârnă ca piatra de suflet….
De ce oare te-am crezut atunci?
De ce ai plecat cu al meu zâmbet?
Ai rămas cu mine,
Chiar dacă te-ai dus hoinar,
Totu-mi aminteşte de tine,
Vreau să uit dar în zadar…


vineri, 21 noiembrie 2014

Ca să aflu cine sunt... (Pentru sufletul meu drag.)

Ca să aflu cine sunt, 
Am rătăcit pe drumul vieţii, 
La uşi închise am bătut, 
Simţind din plin gustul tristeţii.

Cu tălpile goale,străbăteam,
Aleea,în toamnă târzie,
Dar tot mai mult mă îndepărtăm,
De fericire,de ce-mi doream să fie.

Lacrima îmi săpa în suflet,
Tot mai adânc,mai viclean,
Lăsându-mi cratere pe obrazul umed,
Ce devenise palid,de câte ori îl ştergeam.

Mă transformasem într-o umbră,
Cu ochi goi,lipsiţi de vlagă,
Ce nu mai putea să ascundă,
Că inima ei nu era deloc întreagă.

Obosită,mi-am oprit pasul,
Din drumul lui lung şi greu,
Şi-am rămas să privesc apusul,
Ce se lăsa peste vechea "Eu".

Cu privirea în pământ,
Am vrut să fac întoarsă-cale,
Dar am simţit pe umărul meu plăpând,
Căldura atingerii tale.

Erai acolo,la capăt de drum,
Cu zâmbet larg,privire blândă,
Mi-ai spus: "Vei fii fericită de acum.
Nu-ţi voi mai lăsa ochii să plângă!".

Mi-ai luat mâna tremurândă,rece,
Mi-ai pus-o pe al tău chip,
Mi-ai spus că totul în viaţă trece,
Doar să-i dau timpului timp.

Că să aflu cine sunt,
A trebuit să te întâlnesc.
Deşi am pierdut prea mult,
Cu tine,înapoi înzecit primesc.

Îmbrăţişaţi păşim pe alee,
Alee îmbrăcată-n culori vii.
Sunt cea mai norocoasă femeie,
Aş suferi din nou doar pentru a te reîntâlni.

Văduva Andreea (21.11.2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/



luni, 17 noiembrie 2014

Dragostea nu doare,ştii?

De iubire să nu fugi,
Că tot s-o simţi ai să ajungi,
De iubire nu te teme,
Sufletul să ţi-l dezmierde.

Dragostea nu doare,ştii?
Ne fac rău doar cei ce nu pot iubi.
Dar tânjim aşa de mult să aparţinem cuiva,
Încât ne dăm inima de aur pentru vorbe tinichea.

Pentru sentimentele pe care le purtăm,
Rămânem,când ar trebui "Adio" să ne luăm.
Şi uite aşa îmbătrânim în timp.
În adâncul nostru,nu pe chip.

Strângem atâta negură,atâta venin,
Ajungem să spunem că n-are rost să mai iubim,
De fapt are rost dar de noi depinde,
Dacă realizăm că dragostea nu e doar cuvinte.

Ea nu te lasă să suferi în agonie,
Nici nu-ţi lasă obrazul udat de lacrima amăruie,
Ea e un cântec ce trebuie fredonat în doi.
Degeaba-l fredonează unul,va aduna regrete apoi.

Oricâte răni ai avea,oricât de dureroasă-i amintirea,
Lasă-ţi uşa sufletului deschisă,să între iar iubirea,
Inimile prea rănite într-un final o să primească,
Alinare de la îngerii ce şi-au părăsit Cerul,să le îngrijească.

Dragostea nu doare,ştii?
Ne fac rău doar cei ce nu pot iubi.
Dar tânjim aşa de mult să aparţinem cuiva,
Încât ne dăm inima de aur pentru vorbe tinichea.

Văduva Andreea ( 17.11.2014 )
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


duminică, 16 noiembrie 2014

Să te plângă norii !

Să te plângă norii ! 
Că eu nu te mai plâng.... 
Am obosit să mă prindă zorii, 
Cu tine-n inimă şi-n gând.

Amintirea dureroasă ţi-o voi arunca, 
În abisul nemilos al uitării, 
Iar iubirea ce mă macină o voi îngropa, 
Sub crucea nepăsării.

Să te aştepte luna ! 
Cum îşi aşteaptă soarele, 
Că eu te-am aşteptat întruna, 
Irosindu-mi zilele.

Zile pierdute ce n-o să mai revină, 
Zile pe care nu pot să mi le iau înapoi. 
De mi-ai fi dat măcar o pelerină, 
Ori o umbrelă,să mă ferească de ploi.

De ploile ce-ai lăsat în urmă, 
Să-mi bată la fereastră mereu, 
Împreună cu adio-ul tău ce îmi răsună,
Ca un tunet,în adâncul sufletului meu.

Să te ierte Divinul ! 
Când plin de remuşcări vei regreta. 
Eu nu o să-ţi aud suspinul, 
Că nici tu n-ai avut milă de făptura mea.

Văduva Andreea ( 16.11.2014 )
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Învaţă-mă...

Învaţă-mă să trăiesc fără tine,
Şi apoi poţi să pleci pe alte căi străine,
Să nu te uiţi în urmă,să nu te uiţi înapoi,
Să uiţi de dragoste,să uiţi de amândoi.


Învaţă-mi sufletul să nu mai bată,
Cu al tău suflet,ambele deodată,
Abia atunci te voi lăsa să ieşi din el,
Fără să mă doară,fără să regret defel.


Învaţă-mi ochii,lacrimi să nu verse,
Atunci când îţi vei lua adio cu vorbe şterse,
Să-mi radă privirea chiar dacă nu te văd,
Să nu te caut în alţi bărbaţi,în inima mi-ar fi prăpăd.


Învaţă-mă să te scot din gândurile mele,
Şi şterge-mi amintirile,nu pot trăi cu ele,
Transformă-mi viata într-o albă coală,
Decât cu tine în simţiri,mai bine să fiu goală.


Învaţă-mă să scriu altă poveste,
Învaţă-mă că sunt puternică şi o să trec peste,
Dar dacă mâine îmi vei bate-n uşă,să te întorci,
Învaţă-mă să nu-ţi deschid oricât de mult ai să mă rogi.


Văduva Andreea ( 15.11.2014 )
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/


vineri, 14 noiembrie 2014

TE PLÂNGE TOAMNA.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii îşi pierd poboaba,
Frunzele-s uscate,seci.

Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă,suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna,doar iubind.

Eu şi acum o străbat,
Cu paşi grei,cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.

E numai tristeţe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.

Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunţat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt,să iubesc pentru amândoi.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul,înapoi nu îl pot da,
Să te întorc,dacă te-am rugat să pleci.



joi, 13 noiembrie 2014

AMINTEŞTE-ŢI....

De vrei să pleci n-am să mă pun în a ta cale,
Şi nici n-o să te implor cu rugăminţi,plângând,
Dar când vei paşi pe drumul vieţii tale,
Aminteşte-ţi de mine,când şi când....




Când te vei simţi uitat,că pomul toamna,
Singur printre atâta lume,pierdut în timp,
Aminteşte-ţi cu câtă iubire îţi îngrijeam coroana,
Să fie verde,indiferent de anotimp.




Când te vei simţi sărac aminteşte-ţi că ai avut totul,
O femeie care te iubea mai presus de sfinţi,
Dar ai ales-o pe alta să-mi ia locul,
Călcând în picioare sentimente,jurăminti.




Când n-o să ai pe cine să strângi la piept,
Aminteşte-ţi că braţele tale mi-erau casă,
Cu câtă căldură puteam să te aştept,
În fiecare zi,să te întorci acasă.




Când te vei simţi împovărat de gânduri,
Aminteşte-ţi că mie mi le mărturiseai pe toate,
Dar ai pus între noi atâtea ziduri,
Că nu te mai aud,eşti prea departe.




De vrei să pleci n-am să mă pun în a ta cale,
Şi nici n-o să te implor cu rugăminţi,plângând,
Dar când vei paşi pe drumul vieţii tale,
Aminteşte-ţi de mine,când şi când....



Văduva Andreea (14.11.2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/




luni, 10 noiembrie 2014

Dacă-i păcat să te iubesc...

Dacă-i păcat să te iubesc,
Atunci să mă ardă iadul..
În flăcările lui să sfârşesc,
Nu voi simţi,e mare dragul.

Îmi las sufletul să-ndure,
Însă iubirea nu ţi-o las,
Puţini înţeleg că-n astă lume,
Tu mi-eşti puterea din glas.

Că nu mă meriţi,îmi spun mulţi,
Dar ce îmi pasă mie?
Pentru tine aş muta munţi,
Şi aş înota ape,o mie.

Dacă-i păcat să te iubesc,
Nu mă voi căi deloc,o clipă.
Lângă mine dacă te găsesc,
Nicio pedeapsă nu-i cumplită.

Dacă în inimă te port,
Şi în adâncul sufletului,
Cu tine Raiul e peste tot,
Chiar şi în abisul iadului.


Cândva eram un trandafir.

Cândva eram un trandafir,
Ce-l miroseai ades'
Te îmbătăm cu al meu parfum,
Atât de dulce şi intens.

Cu degetele-ţi fine,
Îmi mângâiai petală fină,
Şi-mi purtai mereu de grijă,
Să am apă la rădăcina.

Dar într-o zi m-ai dat uitării,
Lăsându-mă să mă usuc...
De atunci mă uit tristă la petale,
Cum se ofilesc,se duc...

Mai priveşte-mă străine,
Cum o făceai,clipe de-a rândul,
Adu-mi măcar un strop de apă,
Căci voi pieri,mi-e sec pământul!


duminică, 9 noiembrie 2014

Iubirile adevarate si impartasite nu ranesc,iubirile inchipuite,iubirile toxice,da.

Iubirile adevarate si impartasite nu ranesc,iubirile inchipuite,iubirile toxice,da.Cu totii gresim macar o data-n viata,in numele iubirii,din gelozie sau egoism insa atunci cand omul de langa tine te raneste in repetate randuri cu buna stiinta,fara sa ii pese de durerea ta e clar ca acesta nu te merita.
Nu te mai amagi cu vorbe frumoase,cu ganduri naive,cum ca te raneste din prea multa iubire pentru ca nu vrea sa te piarda,ca ti-a promis ca se va schimba.
Oamenii de genul asta nu se pot schimba,ei fac doar promisiuni,arunca cu vorbe in vant pentru ca stiu ca esti dependenta de ei si ii crezi.
Cine te jigneste nu te respecta deci prin urmare nu te iubeste.Unul dintre lucrurile esentiale pe care le-am invatat din al meu trecut este acela ca,iubirea inainte de toate inseamna respect.
Daca persoana de langa tine nu ti-l ofera,respecta-te tu mai mult si "da-l afara" din lumea ta.
Si daca il pastrezi si daca il lasi,tot te consumi si plangi dar parca lacrimile unei despartiri nu-ti ard atat de tare sufletul,precum cele provocate de o iubire toxica in care alegi sa ramai captiva pentru ca nu indraznesti sa spui: "AJUNGE,MERIT MULT MAI MULT DE-ATAT!".

VADUVA ANDREEA (10.11.2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

As vrea...

As vrea sa fiu precum vantul,sa te ating de fiecare data cand imi lipsesti.
As vrea sa fiu precum Soarele,sa-ti luminez calea si sa-ti urmaresc privirea.
As vrea sa fiu precum ploaia,sa ma preling pe ale tale buze si sa le sarut.
As vrea sa fiu precum timpul,sa ma opresc in loc atunci cand esti langa mine.
As vrea sa-ti fiu inger pazitor,sa te feresc de rele si pacate.
Dar nu sunt nimic din toate astea....Sunt doar un om ce te iubeste sincer si curat,asa cum putini pot sa iubeasca.Iti multumesc ca mi-ai facut sufletul sa rada,vindecandu-mi ranile adanci.Langa tine am invatat sa am iar incredere in oameni.
In mainile tale imi pun sperantele,visele,si gandurile mele.Ai grija de ele,ai grija de noi si ai grija de mine,caci sunt doar un copil mare,care a fost lovit de cate ori a vrut sa creasca.


miercuri, 5 noiembrie 2014

DIAMANTE.

Lacrimi sarate,
In trecut lasate,
Tu le-ai luat pe toate,
Le-ai transformat diamante.

Le-ai vandut in piata,
Mi-ai cumparat speranta,
Si fericire pentr-o viata,
Mi-ai scos sufletul din ceata.

Mi-ai spus cu vocea blanda,
Ca ingerii n-au voie sa planga,
Sau inima sa si-o franga,
Ei trebuie sa spere si sa rada.

Nu sunt un inger,nici diavol nu sunt,
Sunt doar un om ce-a ratacit pe pamant,
Ce si-a asteptat fericirea ani la rand,
Dar s-a pierdut pe sine,zadarnic asteptand.

Pana intr-o zi,cand Dumnezeu,
Mi te-a scos in drumul meu,
Sa-mi mangai sufletul greu,
Incercat de soarta,mai mereu.

M-ai strans cu drag la al tau piept,
Mi-ai sarutat fruntea,incet,
Nimic in lumea asta nu e drept,
Dar pentru dragostea ta,merita s-ncerc.

De atunci,tot ce-ai promis,
Ai respectat,tot ce ai zis,
Mi-ai dus iubirea catre Cer,din abis,
Pe aripi de vant,pe aripi de Rai,pe aripi de vis.

Lacrimile-mi sunt acum diamante,
Cristaline,nestemate,
Am uitat ca au fost patate,
De umbra dorurilor toate.


Vaduva Andreea (05 noiembrie 2014)
http://randuriruptedinviata.blogspot.ro/