marți, 21 octombrie 2014

Am obosit...

Am obosit.
Am obosit sa cad, cand abia reusisem sa ma ridic....
Am obosit sa plang cand abia mi s-au uscat lacrimile trecute......
Am obosit sa-mi fac alte rani de parca n-as sti ca sufletul mi-e plin de cicatrici....
Dar e vina mea,numai vina mea.
Vina mea ca m-am indragostit de tine desi nu trebuia....
Vina mea ca te-am lasat sa-mi intri in inima chiar daca am stiut de la inceput ca n-o sa am parte de tine..........
Vina mea ca mi-am permis "luxul" de a te privi cu ochii unei femei care s-a atasat de felul tau de a te purta cand de fapt trebuia sa-si tina in frau sentimentele si emotiile..........
Si doare.
Doare ca a trebuit sa-ti simt lipsa ca sa imi dau seama ca tin la tine,ca te iubesc...
Doare ca toate temerile mele s-au adeverit.....
Doare ca ai scris doar cateva randuri in cartea vietii mele cand eu incepusem sa sper ca vei scrie capitole.....
Regret.
Regret enorm ca nici de tine n-am parte,asa cum n-am avut nici de altii....
Regret ca n-o sa te mai vad nicicand.....
Regret ca nu ti-am spus fata-n fata ce simt.....