marți, 24 iunie 2014

RIMA MEA DE FERICIRE,SMULSA DINTR-UN NOIEMBRIE TARZIU...

Da-mi durerea sa ti-o vindec,
Cu dragoste,toate durerile trec,
Fiecare lacrima ce de pe obraz iti cade,
Mi-ajunge in suflet si ma arde.
Da-mi inima sa ti-o mangai bland,
Cat timp vom trai pe acest pamant,
Sa fiu doamna ta iar tu al meu domn,
Barbatul caruia i-as face pana la stele,covor.
Din propriul meu trup,din propria mea piele,
M-as lasa calcata de pasul tau,fara sa simt vreo durere.


Asculta-mi privirea atunci cand te priveste,
Asculta-mi tacerea atunci cand nu-ti vorbeste,
Imbratisaza-ma sa imi simti bataia inimii,
Tu,inspiratia poeziilor mele,cat de mult te pot iubi.
Cand nu esti ma simt atat de goala,de fragila,
Ca sa prind putere am nevoie de mangaierea-ti sublima,
Si cand dorul nemilos ma prinde in ghearele lui,
Realizez ca m-am nascut pe lumea asta pentru ochii tai caprui,
Ca de fapt eu am fost oarba pana sa te stiu,
Rima mea de fericire,smulsa dintr-un noiembrie tarziu.