vineri, 9 mai 2014

Inger uitat de Rai pe pamant.

Am ratacit ani de-a randul,iubind suflete prea reci,
Si am simtit des despartirea cu ale sale lacrimi seci.
Acum ai aparut tu,cu a ta caldura ma-nconjori,
Incercand sa imblanzesti o inima ranita de atatea ori.
Usor,usor ai eliberat-o din cusca in care era captiva,
Am inchis-o acolo,era plina de cicatrici pentru ca-i naiva,
Credea in orice zambet,in orice vorba,in orice gest,
Incat ma saturasem ca altii sa mi-o rupa iar eu sa o carpesc.
Am acoperit-o si cu un strat gros de gheata,
Asta am invatat de la oamenii care mi-au trecut prin viata.
Oameni reci,ce pareau atat de calzi,
Au transformat-o in inima pe care tu o mangai azi.
O mangai cu atata blandete,cu atata rabdare,
Simt cum se topeste gheata in mainiile tale.
Ii e frica de iubirea ta si incepe sa tremure,
Daca i-ai redat libertatea, nu o fa sa sufere.
Iar eu ma simt parca fragila in fata ta,
Ai daramat zidul ce l-am zidit pentru a ma apara,
Ai sters din mine si ultima farama de orgoliu sau mandrie,
Atunci cand m-ai strans la piept si m-ai privit cu gingasie.
Mi-amintesc de intaia noastra noapte de amor,
Inca iti mai simt sarutul fierbinte pe trupul meu gol,
Inca iti mai simt respiratia pe pielea-mi parfumata,
Cea mai frumoasa noapte de dragoste pe care am trait-o vreodata.
Esti asemeni unui talisman pe care il port in suflet,
Nu este zi sa nu-mi aduci pe chip lumina sau un zambet,
N-am crezut ca inima mea mai poate iubi atat de mult,
Dar cum sa nu iubesti un inger,uitat de Rai pe pamant?
A.C (10 mai 2014)
http://andreeadede1989.blogspot.ro/