vineri, 30 mai 2014

In dialog cu Dragostea.

Am vazut ieri Dragostea,
Statea intr-un colt,plangea.
M-am apropiat,am intrebat-o de ce e trista,
M-a privit si mi-a raspuns cu vocea stinsa :

"- Oamenii m-au gonit din ale lor suflete,
Acum doar banii le mai aduc pe chipuri zambete.
Sunt atat de falsi,de reci,de goi,
Au ajuns sa arunce in sentimente cu noroi.
Vezi cuplul acela care sta pe banca?
Pe ei nu-i uneste iubirea adevarata.
El vede in ea un moft,un trofeu,un tel,
Iar ea il considera doar "un dobitoc cu portofel"."

"- Esti sigura de ceea ce imi zici?
Mie mi se par destul de fericiti..."

"- Eu pot citi adevarul,ascuns in adancul lor,
Tu  nu poti face asta,esti un simplu muritor.
Eu simt bataile inimii unui indragostit,
Iar la acestia doi chiar nu simt nimic.
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletelor,
Dar unii au oglinda acoperita,nu sti ce e in mintea lor,
Nu tot ce auzi,ce vezi,ce ti se promite,
E ceea ce pare,fiindca multa lume minte."

Azi nu m-am mai intalnit cu Dragostea.
 Cand m-am dus acolo,nu era,
Dar am vazut scrijelit pe un copac :
"Ramas bun prietene, eu, Dragostea ,am plecat."