vineri, 23 mai 2014

Bine ai venit in casa mea....

Bine ai venit in casa mea,ce mi-e sufletul,
E plina de ruine de la atatea false promisiuni.
Inainte,chirias mi-a fost mereu "Plansetul",
Fiindca ceilalti au facut in ea numai stricaciuni.

Ii dadeam afara,dar se intorceau inapoi,
Ori de cate ori,cu chin o renovam.
Aduceau cu ei ninsori si ploi.
Si munca mea iar fusese-n van.

Te rog,nu-mi da bani de chirie,
Pentru o casa trista si darapanata,
Cu pereti cenusi,plini de igrasie,
Cu tavane care stau sa cada.

Doar promite-mi ca o s-o faci frumoasa,
Punandu-i trandafiri rosii in fiecare geam,
Sa lasi razele soarelui sa o incalzeasca,
Ca ea e singura bogatie pe care o mai am.

O vreme am lasat-o cu portile deschise,
Bucuroasa fiind de orice vizita pe care o primea.
Pana cand vizitatorii au inceput s-o strice,
Si atunci am decis sa pun lacatul pe ea.

Am lasat doar  "Plansetul" acolo sa stea,
Stiind ca nici el nu are un adapost.
Dar acum cand vad cum a ajuns,sarmana,
Era mai bine,pustie sa fi fost...

Daca intr-o zi si tu vei pleca,
Ca separate ne vor fi in viata drumurile,
Sa-ti iei tot,chiar si amintirea,
Oamenii pleaca dar uita sa-si ia cu ei amintirile...


A.C (23 mai 2014)
http://andreeadede1989.blogspot.ro/