sâmbătă, 26 aprilie 2014

RATACESC PE STRAZI PUSTII...

Te simt in fiecare strop de ploaie,
Ce-mi uda trupul firav,
Si am inima greoaie,
Cat imi lipsesti,suflet drag!

Ratacesc pe strazi pustii,
Pasind pe asfaltul rece,
Te-as chema de-as sti ca vii,
Poate asa doru-mi va trece.

Privesc cerul,parca plange.
Stiind durerea ce m-apasa.
De-ai fi aici la piept te-as strange,
Dar nu e decat ploaia care se revarsa.

Care se revarsa peste al meu biet suflet,
Cu tot cu fulgere si tunet.
Totusi sper ca ea imi va umple,
Golul ce mi l-ai lasat atunci cand te-ai dus in lume.

Intr-un colt intunecos ma asez pe o banca,
Locul pare parasit si uitat de lume,parca.
Simt cum tristetea in ghearele ei ma prinde,
Iar lacrimile incep usor,usor,chipul sa-mi inunde.

"De ce ai plecat asa tacut?
In viata mea ce mult te-am vrut...
De ce mi-ai lasat ca amintire  o floare si tabloul?"
Dar nu-mi raspunde nimeni,se aude doar ecoul...

Ratacesc pe strazi pustii,
Pasind pe asfaltul rece,
Chiar daca stiu ca nu mai vii,
Inima mereu o sa te astepte.