joi, 10 aprilie 2014

Hai sa-ti spun o poveste.

Hai sa-ti spun o poveste.
Era odata o fata,simpla,naiva,visatoare,ce credea in bunatatea oamenilor,in iubirea sincera si in existenta acelui "Fat-frumos" care o va iubi asa cum este ea.
Viata nu-i fusese usoara,primise o lovitura pe care urma s-o inteleaga si s-o accepte mult mai tarziu.
Insa cu toate astea,nu uita sa-si poarte cu mandrie zambetul pe chip.
Pana intr-o zi cand a cunoscut iubirea.Sau mai bine partea urata si neagra a iubirii.
Devenise din omul vesel,optimist un om cu privirea acra si sufletul golit de tot ce inseamna incredere sau speranta.
O durea tot ce era in jurul ei,o durea faptul ca-si daruise tot ce avea ea mai de pret unor oameni care n-au vazut in ea decat o bucata de carne,un moft sau un refugiu de teama singuratatii.
Fiecare om pierdut pana atunci o maturizase subit,o facuse sa-si dea seama ca oamenii nu sunt asa cum credea,in naivitatea ei de copil mare.
Oamenii ranesc iar ea simtise din plin asta.
Si a plans mult,s-a invinovatit mult si si-a umplut constinta cu regrete ce-o apasau enorm.
Pentru ca ea nu era genul de persoana care merita s-o amagesti si apoi s-o lasi singura,sa-si linga ranile.
Nu era perfecta,dar iubea sincer,curat,dadea totul fara sa-si doreasca ceva in schimb decat iubire.
Cauta un suflet in care sa se "cuibareaasca" atunci cand se simtea fragila,cauta un suflet care s-o asculte,cauta un suflet care s-o rasfete cand aceasta se simtea copil.
Si-a cautat...Mult.
Pana cand aceea fragilitate a devenit tarie,pana cand acel copil a devenit un adult trist,sobru.
Parca uitase sa zambeasca,zambea mecanic,nu cu sufletul.
Avea totul si totusi n-avea nimic.Avea viata plina lucruri si persoane frumoase dar inima ii era goala.
Era convinsa ca pentru ea,a iubi inseamna a pierde persoana iubita,de aceea fugea de dragoste,pentru a se feri de rani,de oameni,de dezamagiri.
Si a ratacit asa pe drumul vietii ei pana l-a intalnit pe el.
Fara sa-si propuna,fara sa-si doreasca,Dumnezeu i l-a scos in cale.
De ce spun Dumnezeu?Pentru ca acest baiat n-a facut decat sa-i mangaie vechile cicatrici si s-o faca sa rada cum n-o mai facuse de ani buni.
S-a strecurat in inima ei in liniste,fara sa-i ceara nimic decat o mica sansa.
Si a primit-o.Iar de atunci el a invatat-o din nou cum este sa iubesti si cum este sa traiesti pentru ce iubesti.
Se simtea frumoasa doar pentru ca ochii lui o priveau bland,se simtea femeie pentru ca atingerile si sarutarile lui o faceau sa se simta dorita.
Era din nou ea.
Nu se rusina sa-i arate trupul dezgolit,fiindca simtea ca pentru el,ea este perfecta.
Nu se ferea sa-si arate sentimentele pentru ca stia ca ii sunt impartasite si sunt la fel e puternice.
Nu se simtea penibil cand se purta ca un copil,el iubea  acest comportament al ei.
II iubea zambetul,privirea,fragilitatea,dorea mereu s-o protejeze,s-o sarute pe frunte si sa-i fie alaturi indiferent de situatie.
Dragostea lor exista si astazi si vor sa imbatraneasca impreuna de aceea isi vor jura credinta si iubire eterna in fata lui Dumnezeu.
Ea va fi frumoasa ca o printesa iar el va fi "Fat-Frumos" al ei,asa cum visa in copilarie.
Nu ti-ai dat inca seama? Fata si baiatul suntem noi,iar povestea pe care tocmai ti-am spus-o este basmul nostru.Basm cu final fericit.
Te iubesc mai mult decat pot exprima in cuvinte,iti multumesc ca existi in viata mea si-ti multumesc ca datorita tie,un vis de-al meu,uitat intr-o camaruta a inimii mele,prinde usor,usor contur.
Visul de a deveni mireasa,mireasa ta...